Vaca văduvei

Cînd Murgilă-ncurcă calea

Dup-al soarelui sfințit,

De mugiri răsună valea

Și Brîndușa mi-a sosit.

E țîțoasă, e lăptoasă,

Clopotul i-l înțeleg,

Ea e mai devreme-acasă,

După dînsa nu alerg.

Curge laptele din uger

Ca un șipot, un izvor,

Și Florica i-a strîns luger,

I-a pus sarea în obor.

Vițelușa Viorica

Saltă, saltă spre bordei,

Și fetița mea Florica

Luptă, luptă de curmei;

Amîndouă-alearg’, aleargă:

Una-n blid, la dumicat,

Alta prinde, va să spargă

Ugerul ce i-am lăsat.

Iar Brîndușa linge p-una

Și la alta cată blînd,

Coarnele îi sunt ca luna,

Le mîngîie tot mugind.

Cînd Ziorilă se deșteaptă,

Bag vițeaua în celar,

Și Florica-n prisp-așteaptă

Cu Brândușa pe văcar.

Am vîndut pe la Drăgaică

Doi juncuți trași prin inel,

Linși ca rochia de chitaică,

Ș-astă-iarnă un vițel.

P-amîndouă ea ne ține,

Ea ni-i singurul venit

La orice nevoie vine; –

O, nu-i cereți ierbărit!

Share on Twitter Share on Facebook