O! mult îmi place vara

Cu verzi păduri stufoase,

Cu pomii plini de roade,

Cu grînele, secara

În holde mari, frumoase,

Cu spicul care cade!

Cu noaptea înstelată,

Cu cerul cel senin,

Cu luna cea curată,

Cu aerul cel lin,

Cu pasări cîntătoare,

Cu fluturi peste floare,

Cu stupi cu fagul plin.

O! vara, călătorul,

Să umble-i este lesne

Și-n munte și-n cîmpie;

Căci rece e izvorul,

Căci rar se află-n bezne,

Căci tot e veselie;

Căci roua scînteiază

Cînd ziua s-a ivi;

Căci raza-l luminează,

Și cînd o osteni,

O umbră se destinde,

În brațe-i îl coprinde,

În somn a-l odini!

Atunci, mulțimi de glasuri,

De pasări certătoare

Îl fur încet pe vise;

Atunci el simte păsuri

De nimfe jucătoare

Cu sînuri tot deschise.

O! Vara, orfelinul

Părinții și-a aflat!

O! Vara piere chinul;

Săracul e bogat;

Viața e frumoasă;

Natura e pompoasă;

Coliba e palat!