De la popotă

Negreştii, un târguşor cuminte din cuprinsul judeţului Vaslui, se întinde, împărţindu-şi prăvălioarele frăţeşte de o parte şi de alta a drumului. La populaţia paşnică, alcătuită din câţiva meseriaşi ce duc viaţa monotonă de călugări, s-a adăugat în timpul războiului un centru de instrucţie cu militari, ce umpleau uliţa de lume şi de zgomot. Ofiţerii, printre care un căpitan francez, care nu ştia o boabă româneşte, trăiau plictisiţi, prelungind masa de la popotă cu farse, glume şi povestiri repetate, pe care se chinuiau să le explice ofiţerului francez, însărcinat, cu predarea noilor metode, putând la contribuţie cunoştinţe aproximative din limba oaspetelui lor.

Astă-seară era veselie mare. Un camarad venind de la Iaşi picase o dată cu supa şi povestea entuziasmat şi pe lung peripeţiile revistei A fost odată. Ofiţerii, cu ochii aprinşi, ascultau lacomi şi râdeau să moară. Nemaiputând răbda o veselie care nu-l interesa, francezul ceru explicaţiuni:

— Allans, pourquoi riez-vous, expliquez-moi ca.

— Aş, imposibil! Dificil an franse.

— Allez toujour. Je comprendrai bien quelque chose.

— Iassy. Se apucă să tălmăcească unul care vorbea franţuzeşte în casă, cu soacră-sa, numai când erau de faţă servitorii, on joue theatre, revist a ete otrefoa. Rusia represents par on urs. Anglia on lion. Italie on sacheur. Compren-vous?

— Ce soni les allies, parfaitement!

— Aaşa! Nu-i prost franţuzul! Et France, continuă încurajat tălmaciul, năduşit, ajutându-se cu mâinile. On femme an costum nasional fransez, avec un coq sur la tete, joue par on artiste roumain qu'on s'appelle.

— A, oui, Marianne.

— Non, mon commandant, on s'appelle Cinsky.

— Bon, mais e'est Marianne.

— Chez nous on s'appelle Cinsky.

— Oui, mais e'est noire Marianne.

— Non, c-est roumain, on s'appelle Mărioara.

— Je sais, je comprends, nom de Dieu. Mais je vous dis que e'est Marianne.

— Mă, da tâmpit e ăsta!

— Ia lasă-mă să explic eu! Mon commandant, regarde fi moi. Elle, on s'appelle Cin-sky. Mărioara Cinsky. pas polonez, pas franse. Roumain. Artiste roumain.

— Mate oui, e'est entendu, e'est Marianne!

— Continuă, mă, dă-l dracului!

— Pourquoi dracului, ce n'est pas gentil.

— Uite, mă, c-a înţeles, săracul!

— C'est vous. Qui etes idiots, puisque je vous dis que c'est Marianne.

— Mă tâmpitule, am fost acolo! Moi la-bas (strigând:) Cin-sky!

— Oui! (Răcnind şi el:) Marianne c'est la Republique!

— Dă-l în moaşe-sa, nu vezi ce încăpăţânat e?

— Mon commandant, a votre sante! Vive la France!

— Je veux bien moi, vive la Roumanie! A la votre, tas d'idiots!

— Indulgent:) Mon commandant, parol d'honneur, on s'appelle Mărioara. Quell interesse j'ai!