Introducere

Cartea de faţă e una dintre lucrările cele mai reprezentative pentru vasta creaţie istoriografică a lui Gheorghe I. Brătianu în opera căruia cercetarea pătrunzătoare şi scrupuloasă a trecutului s-a împletit permanent cu efortul de înţelegere a prezentului şi cu scrutarea îngrijorată a viitorului. Lucrarea aparţine ciclului final al creaţiei istoricului, acel anume al scrierilor realizate în timpul celei de a doua mari conflagraţii mondiale şi în anii imediat următori încheierii acesteia, cât i-a mai fost îngăduit să-si continue opera.

Apăsarea realităţilor imediate şi perspectivele de viitor, încă şi mai întunecate pentru ţară, l-au îndemnat acum pe istoric să răspundă la întrebările cele mai actuale ale vremii, situându-le, fireşte, potrivit vocaţiei şi pregătirii sale, în dimensiunea istoriei.

Cum avea să se aştearnă pacea lumii după sfârşitul teribilei încleştări armate care opunea pe uscat şi pe mări forţele celor două mari coaliţii care îşi disputau hegemonia mondială şi care avea să fie situaţia României în viitoarea constelaţie politică a lumii? Pace de compromis şi echilibru sau pace hegemonică? Întrebare care l-a îndemnat pe istoricul român să scruteze Formulele de organizare a păcii în istoria universală, cercetare din care a rezultat un curs universitar şi o carte, rămasă încă în cea mai mare parte inedită.

Dar dacă pacea avea să fie de echilibru, cum sperau cei mai mulţi şi autodeterminarea popoarelor avea să fie respectată şi consacrată prin aşezămintele mondiale noi în curs de elaborare, aşa cum făgăduiau membrii coaliţiei care se apropia de victoria finală, ce fel de regim avea să conducă România? Regimul nu putea fi decât unul constituţional, de echilibru al puterilor în stat, în conformitate cu tradiţia mai recentă a trecutului românesc, nădăjduiau factorii cei mai reprezentativi ai conducerii ţării, în grelele împrejurări în care fusese atrasă România în anii celui de-al doilea război mondial.

Solicitat din loc înalt să înfăţişeze „evoluţia organizării de stat şi a problemei constituţionale în România", problemă care fusese străină de preocupările sale de până atunci, cum însuşi o afirmă, Gheorghe I. Brătianu s-a simţit puternic chemat să descifreze şi „originile ei mai depărtate în trecutul nostru istoric". Şi, din acest imbold interior al istoricului s-a născut cartea Sfatul domnesc şi Adunarea stărilor în Principatele Române.

Carte de însemnătate excepţională în istoriografia românească pentru că a introdus în cunoaşterea trecutului nostru o dimensiune esenţială, nicicând sistematic cercetată în devenirea ei din vremea constituirii statelor româneşti până la începuturile regimului constituţional modern. Carte în care sunt înfăţişate temeinic, pe baza unei erudiţii sigure, hagiaţii, respectiv organul de reprezentare a acestora, adunările de stări, înţelegerea locului acestei instituţii în evoluţia generală a societăţii româneşti timp de câteva secole, investigarea temeinică a alternanţei dintre tendinţele autoritare ale; i şi etapele de precumpănire a lumii privilegiului, determinarea specificului ilor de stări româneşti, produs al îmbinării tradiţiilor autohtone şi a influenţelor: şi central-europene, situează cartea lui Gheorghe I. Brătianu printre cele mai de lucrări ale istoriografiei româneşti. De fapt, prin însemnătatea temei tratate şi prin rea ei superioară, cartea constitue o introducere necesară la orice efort de înţelegere ii mediu românesc în toată complexitatea sa.

Mersul implacabil al evenimentelor", pentru a relua formula istoricului, a îndrumat irsul istoriei spre alte ţărmuri decât cele ale echilibrului libertăţii şi al auto-inării la care aspirau forţele politice reprezentative ale lumii româneşti. O „pace onică" asupritoare a cuprins Europa Centrală şi Răsăriteană, însoţită de regimuri re impuse de puterea dominantă popoarelor asuprite.,. Pace totalitară" căreia aveau jă victimă cea mai mare parte a elitei ţării în rândurile dintâi ale căreia s-a aflat şi ii Gheorghe I. Brătianu. A rămas însă ca mărturie de seamă a acelor vremuri şi a aspiraţii înşelate cartea Sfatul domnesc şi Adunarea stărilor în Principatele Române ui de studii inspirate de aceiaşi preocupare.

ŞERBAN PAPACOSTEA.