Introducere

În cercetarea aşezămintelor regimului de Stări şi a evoluţiei lor, care se pot urmări în istoria Europei din ultimele veacuri ale Evului Mediu până la sfârşitul perioadei moderne – uneori chiar mai aproape de timpurile noastre —, am ajuns la ceea ce a constituit de la început obiectivul ei principal: problema existenţei acestor instituţii, sau măcar a influenţei lor, în principatele române, Muntenia şi Moldova1.

Aceasta este de fapt contribuţia cea mai însemnată pe care istoriografia noastră o poate aduce studiului comparat al adunărilor de Stări, care realizase atât de însemnate progrese în anii care au precedat războiul2. Ea nu prezintă însă numai interesul de a lărgi sfera acestor cercetări, întinzându-le la o regiune geografică ce nu intrase până acum în cuprinsul lor, sau acel de a integra încă mai deplin istoria instituţiilor noastre în acea a dezvoltării generale a structurii sociale şi a organizării de stat, în Europa medievală şi modernă. Ca şi Serbia de la sfârşitul Veacului de Mijloc, sau Rusia Marilor Cneji ai Moscovei, ţările noastre oferă cercetătorului prilejul de a adânci o problemă de un caracter mai general: dacă în elementele regimului de Stări, ce le constatăm în fiinţă în trecutul lor, sunt de ţinut în seamă numai înrâuririle apusene, ce au ajuns în atingere cu ele prin relaţiile lor cu Ungaria de o parte, cu Polonia de alta – sau dacă în structura acestor instituţii trebuie să socotim şi aportul bizantin, care a lăsat urme atât de temeinice în alcătuirea marilor dregătorii şi în cultura ce stăpâneşte această perioadă a istoriei noastre, fie prin contactul direct cu împăraţii şi patriarhii din Constantinopol, fie prin mijlocirea statelor slave de la sud de Dunăre, Serbia, dar mai ales Bulgaria. De aici se desprinde pentru metoda ce ne propunem a urma, în dezvoltarea acestei părţi a expunerii noastre, o îndoită necesitate: aceea de a examina laolaltă, în vremea începuturilor, aşezămintele politice şi mai ales cele sociale ale Bulgariei medievale, cu acele ale principatelor româneşti, precum şi nevoia de a recurge, de la aceste forme de influenţă sau de imitaţie, la arhetipul bizantin,

1 Intenţia mea era să închei întreaga cercetare cu acest capitol. Împrejurările prezente fac însă imposibilă strângerea datelor bibliografice strict necesare, unei expuneri a regimului de Stări în ţările din Răsăritul şi Nordul

Europei, în special în ţările scandinave şi în Polonia. Cu privire la această din urmă ţară, avem însă destule informaţii, pentru a putea determina îndeajuns de precis influenţa regimului de Stări şi diete al Republicii în

Moldova.

2 Cf. Sfatul domnesc şi adunarea stărilort I, în Anal. Acad. Rom., Mem. Secţ. Ist., s. a 3-a, XXVIII, p. 7 şi următoare., desigur nu poate 11 considerat în toată puterea cuvântului un tactor constitutiv, în >rărea regimului de Stări şi a instituţiilor sale reprezentative, dar nu e totuşi de: otit, în urmele pe care le-a putut lăsa în viaţa de stat a ţărilor din marginea de Răsărit itinentului nostru, unde aflăm asemenea aşezăminte, sau necontestate pătrunderi ale nului social şi politic de Stări în gospodăria publică. De aceea, înainte de a supune mai atente analize, în lumina acestor preocupări şi a experienţei câştigate din studiul ral al regimului de Stări, informaţiile ce le avem despre adunările de această natură, irurile lor în politica şi în administraţia celor două ţări româneşti, va fi de asemenea; ar să amintim rezultatele la care a ajuns cercetarea istorică, în două chestiuni de cea mare însemnătate pentru întreaga înţelegere a trecutului nostru: caracterul şi lunile Domniei în legătură cu ţara, cari oferă stranii paralelisme cu acele pe care cii germani le-au aflat de curând, descriind raporturile dintre «Land» şi «Herrschaft» ipânirile teritoriale din cuprinsul Imperiului1; iar în al doilea loc, problema atât de dezbătută a claselor şi categoriilor sociale în ţările noastre, în jurul căreia se poate a o atât de întinsă bibliografie, care înregistrează, pe temeiul unui material tnentar ce sporeşte neîncetat! Cele mai deosebite şi divergente păreri. Aci fireşte, ambele chestiuni, atât cea constituţională cât şi cea a structurii sociale, i privite pe o altă latură decât aceea care a preocupat pe istoricii, economiştii sau tii cari le-au arătat interesul lor. Studiile lor, de altfel foarte temeinice, îmi fac însă; sia că au fost călăuzite mai mult de spiritul de analiză a fiecărei instituţii în parte, voia de a lămuri originele şi dezvoltarea fiecărei dregătorii, de la cea mai înaltă la nai mărunte, sau în ordinea economică, funcţiunile fiecărei categorii sociale, pe cari ăm pomenite în documentele ce ne sunt cunoscute, decât de ideea unei sinteze a >r acestor elemente în vechea organizare de stat a acestor ţări. Doar din acest punct dere, e deci de aşteptat o nouă înfăţişare a unor probleme, de atâta timp expuse şi tate în lucrările principale, privitoare la istoria sau la dreptul românesc: pe baza raşi date, dintre cari unele cer a fi scoase mai mult în evidenţă decât a fost cazul până.: hrisoave domneşti sau naraţiuni ale cronicarilor, ce nu au fost privite sub acest t al însemnătăţii lor, e mai mult vorbă de o altă interpretare a materialului informativ, i îndeajuns de bogat, care a fost adunat până acum, decât de izvoare nouă, a căror >perire rămâne însă o nădejde a viitorului. Expunerea care va urma nu trebuie ata altfel, decât în lumina acestei relativităţi, care nu s-a putut înlătura. Ca să sam o comparaţie devenită banală, e poate momentul, după un studiu amănunţit al; ilor, să aruncăm o privire asupra pădurii.

Ţi

1 Cf. Sfatul domnesc şi adunarea stărilor, lll, ibid., XXXOC, p. 191 şi urm.