42

Toți pe dânsul dau și-l împresoară,

Iar el când s-apără, cand lovește,

Și toată lovita lui omoară,

Ș-așa să poartă de vitejește,

Cât din doaozăci care fusese,

Abia doi scăpară-în tufe dese.

Share on Twitter Share on Facebook