Alţi critici

Istoriografia literară universitară s-a ilustrat prin temeinicele investigaţii ale lui G. Bogdan-Duică, om foarte cultivat, mare descoperitor de „izvoare”, însă fără gust literar, iar în ce priveşte literatura nouă complet orb. Eroarea lui e de a fi văzut monografia drept o întreprindere curat materială, pentru care trebuia găsit şi bobul de mei. Natural, tot ce se bizuie pe progresul de informaţie se vulnerează prin acelaşi principiu.

N. Cartojan s-a specializat în literatura veche, îndrumând la studii pozitive o sumă de tineri şi provocând foarte utile ediţii de texte, el însuşi urmărind în savant eminent itinerariul unor cărţi populare ca Alexandria şi Erotocritul.

În rândul criticilor trebuie prenumărat emeritul lingvist Iorgu Iordan, care în savante studii de gramatică fonologică şi stilistică face un examen vast al limbii scriitorilor români, îndreptăţind ştiinţific libertăţile pe care creatorul şi le ia faţă de vorbirea canonică (Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor”).

Printre tinerii cronicari sunt de citat Octav Şuluţiu, recenzent onest, Eugen Ionescu, poet şi critic inteligent şi teribil, Lucian Boz, detractor al criticii de analiză şi instaurator al uneia de înţelegere într-un stil delirant, Al. Dima, eseist, cu bune studii în probleme de folclor şi estetică. Conştiincios şi cultivat istoric literar este Ovidiu Papadima.