N. Burlănescu-Alin

Boem provincial, alcoolic şi tuberculos, N. Burlănescu-Alin (1869-1912) a cântat singurătatea proletară, făcând un curios apel către Frigga germanică: Frigga, Frigga, Frigga, Amor te cheamă! Lasă tristul rest al vieţii umane; Chiar pe-Odin trădează-l: Dragostea noastră Fi-va mai divină cât un Valhalla…

Şi lăsând un interesant testament liric: Face-m-aş o frunză-n vânt, Pân’ la ea s-ajung să-l cânt Doina mea, doină de dor Şi în braţele-l să mor.

Şi să mă-ngroape-n zăvoi, Sub velinţa cea de foi, Nimeni a nu mă jeli Decât apele de Jii.