Ignotus (Dan Rădulescu) e un naturalist pentru care poezia înseamnă un moment de reculegere după munca de laborator. Inspiraţia cu totul nesilită şi-a definit-o poetul singur: Gândiri, imagini… Vede ochiul, se sapă lucru-n amintire, Iar anii trec. Se schimbă multe, la multe iar le pierzi de ştire.
Crezi c-ai uitat…
E zi de toamnă.
O ploaie tristă bate-n geamuri,
Eşti trist de toată întristarea
din cer, din mirişti, de pe ramuri…
Cum ritmic picură din străşini şi moare focul în cămin,
Ca nişte şiruri lungi de umbre, lin, amintirile revin,
Ţi se perindă-ncet prin minte comoara vremilor apuse
şiragul lacrimilor scumpe şi-al fericirilor răpuse…
Apar în raza amintirii şi se preschimbă cu încetul…
Încet ia pana lui docilă şi…
Iată-l inspirat poetul.