Virgil Moscovici, D. N. Teodorescu
Simbolist în fond, Virgil Moscovici a evocat contemporan cu Ion Barbu marile forţe cosmice, Gheţarul, Caverna, Lava, Cascada, Potopul, Apele, nu fără vigoare.
Poeziile lui D. N. Teodorescu sunt sentimentale şi fără sânge. Sunt graţioase însă câteva creionări: „zmeul rupt”, ca simbol al zădărnicirii aspiraţiilor infantile, corăbiile de hârtie, modestă imagine pentru versurile cu care poetul înţelege să înfrunte moartea:
Privind în mine şi privind departe,
Din foile sortite pentr-o carte,
în aşteptarea orei ce-o să vie,
Pornesc în larg corăbii de hârtie.
