G. Bărgăuanu
G. Bărgăuanu cântă migraţia vehiculelor cu roadele pământului (care cu grâu, butoaie de vin, putini de scrumbii, stoguri de fân) şi deşi materiile sunt prozaice, tonul are solemnitate, învederată în acest cântec al săniilor:
Alunecând pe roase tălpi de lemn,
înaintează săniile către-un semn
Pe care marginile codrului îl fac
Cu câte-o mână albă de copac.
În inima pădurilor adânci
Subt albe policandre îngheţate,
Ca nişte urme de comori uitate,
S-ascund grămezi de lemne printre stânci.
