Anton Holban

Anton Holban era şi el în căutare de „experienţe tragice”, preocupat de a nu „trişa”. Problema capitală i se părea aceea a morţii, în legătură cu care, în urma unor anchete personale, ajunsese la încheierea că românii sunt perfect sănătoşi şi fără sensul tragicului, specificul unui autohton fiind de a fi „gol ca un butoi gol”. Titlurile denotă obsesia: O moarte care nu dovedeşte nimic, Conversaţii cu o moartă, Bunica se pregăteşte să moară. Poză sau adevăr, întâmplarea a făcut ca scriitorul să moară tânăr, dând fixaţiunii sale calitatea unei turburătoare presimţiri. Încolo motivul literar unic este raporturile între bărbat şi femeie. Egoist şi experimentalist, eroul lui Anton Holban se refuză şi el tiraniei căsătoriei, de unde tot procesul. Bărbatul, misogin, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist, se lamentează disproporţionat de inferioritatea femeii, căreia îi cere totul, nedându-l în schimb nici poziţia socială şi nici măcar daruri, ca să n-o coboare la gradul de „întreţinută”. El, eroul, nefiind „ca toţi oamenii”, nu-şi poate lua „obligaţii” şi e foarte agasat de pretenţia „mariajului” la femei (O moarte care nu dovedeşte nimic). Exact aceleaşi situaţii se repetă în Ioana. Bărbatul caută şi aici să scape de „dominaţia” femeii, căreia se sileşte a-l găsi toate cusururile din lume, îndeosebi acela că „nu se vedea tot ce ştia”, fiind şi „extrem de influenţabilă”. Gestul statornic al bărbatului e acela de a dezerta: „Să fiu destul de tare ca să plec, fără să mă reţie fiecare din vaietele ei”. Excelente sunt cele două nuvele, Conversaţii cu o moartă şi Bunica se pregăteşte să moară, ridicate amândouă pe teoria proustiană a memoriei. În cea dintâi eroul se duce la mormântul Irinei şi, reactualizând purtările răposatei, îşi creează motive de a fi gelos şi de a urî; în cea de a doua autorul, zicându-şi că momentele de viaţă ale unei bătrâne de 80 de ani sunt scumpe pentru observator, care trebuie să procedeze la anchete repezi, supune pe bătrână la un discret examen psihic, subliniind interesante particularităţi de psihologie senilă (1902-1937).