De la C. D. Aricescu (1823-1886), istoric bine documentat al mişcărilor de la 1821 şi 1848, se pot reţine dintr-o producţie întinsă şi aridă, ba chiar ridiculă, în maniera lui Bolintineanu, aceste emoţionante versuri pe vechea temă a caducităţii civilizaţiilor:
Patruzeci de secoli trec pe dinainte
Şi fieştecare îşi recheamă-n minte
Imperii, popoare, care nu mai sunt,
Care gem uitate în negrul mormânt,
Sau care lăsară numai al lor nume
Din zgomotul mare ce făcură-n lume!
Unde este Roma, unde e Atena?
Unde e Palmira, unde Cartagena?
Unde este Tirul, unde e Sidonul?
Unde Ecbatana, unde Babilonul?
Unde este Cesar şi Napoleon?
Unde este Brutus, unde e Caton?
Unde e Platone, unde e Socrat?
Und-Epaminonda, unde Ipocrat?