Nu se poate vorbi esteticeşte de o poezie a basarabeanului Ioan Sârbu (1830-1868), autor de Fabule şi al unor Alcătuiri (Chişinău, 1852). Însă în condiţiile de stânjenire culturală în care scria, gestul lui e merituos şi se cade să-l cităm o descripţie a carnavalului:
Cu-a carnavalului sosire,
în scârbe să face lipsire;
Căci făcutele nenumărate
Sunt cu beţia-ncurcate.
Pe la multe făgădăi,
Vezi veselii şi bătăi, în care dă rusu strigare
Să-l de blini unse tare
Şi o ocă băutură,
Să-l de nouă gânditură;
Deci intră şi moldovanul,
Căutând în pungă banul,
Dar găsind el mărunţele,
Strigă să-l de plăcinţele.