G. Sion

G. Sion (1822-1892) a devenit popular prin rizibila Limba românească:

Traducerile (Mizantropul de Moliere, Horaţiu de Corneille, Phedra şi Athalia de Racine, Zaira de Voltaire etc.), piesele originale (Candidat şi deputat, La Plevna) sunt fără însemnătate. Interesant e doar memorialistul din Suvenire contimporane. Emanciparea ţiganilor, istorie a unui ţigan rob, născut din legăturile boierului Cantacuzin Paşcanu cu o frumoasă ţigancă, împins la sinucidere, fiindcă, umblat prin lume, în Franţa, nu capătă slobozenia spre a se căsători cu o franţuzoaică, e o naraţiune condusă în tonul unui memorial francez din sec. XVIII. Fraţii Cuciuc tratează problema eredităţii criminale cu elemente de basm arab. Un turc paricid transmite urmaşilor fatalitatea delicvescenţei şi ultimii descendenţi, doi fraţi Cuciuc, îşi ucid şi ei părintele şi merg la spânzurătoare satanici, ca nişte adevăraţi contemporani ai lui Rolla:„Îmbrăcaţi în haine negre, purtând pe cap nişte caschete de plisă neagră, cu pantalonii sumeşi, ca să nu-l umple de noroi, ţinându-se de braţ unul de altul, mergeau veseli ca la o paradă, salutând în dreapta şi în stânga pe cei ce cunoşteau.” Un memorial trăieşte din amănuntul care colorează o epocă. Sub acest raport Suvenirile sunt o galerie de tablouri de un pitoresc fastuos.