Victor Ion Popa

Un bun roman, curat, epic, aproape poliţist, este Velerim şi Veler Doamne de Victor Ion Popa (1895-1946), tratând despre fuga de fiară încolţită a lui Manlache Pleşa, care, fost ocnaş, se teme, cu prilejul unei crime de care e nevinovat, să nu fie tras la răspundere tot el. Pleşa nu se lasă până ce nu prinde pe adevăratul criminal şi numai atunci iese la iveală. Tema e scumpă nuveliştilor dinaintea războiului: omul simplu intrat în mrejele justiţiei. Din această viziune lirică scriitorul a scos un roman solid, obiectiv.

Alte romane însă descoperă un gongorism deplorabil, o pornire barocă spre fraza poetică şi colorată. Sfârlează cu fofează, Maistoraşul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu cultivă frazeologia năvalnică a lui Cezar Petrescu.