D. Caracostea

Critic specializat al simbolismului (afară de poetul N. Davidescu) se prevedea a fi D. Caracostea. După aceea a evoluat în direcţie scientistă, concepând critica drept o disciplină severă ce trebuie scoasă „din apele diletantismului” prin punerea „în armonie cu cerinţele de adâncire ale specialităţii”. De aceea criticul a aprobat şi adoptat pe rând orice metodă capabilă de a aduce „pe lângă adevărata căldură estetică, mai multă lumină ştiinţifică”: gherismul, sociologismul tainian, comparatismul, determinarea prin factorul automatic a „personalităţii”, cronologia interioară tip K. Vossler, metoda genetică într-un cuvânt şi-n cele din urmă analiza fonologică, derivată din studiile lingvistice ale lui Grammont şi Arta cuvântului (Wortkunst), a lui O. Walzel.