Spiridon Popescu

Un poporanist tipic este învăţătorul Spiridon Popescu (18641925), prozator puţin productiv. Moş Gheorghe la Expoziţie e o derâdere, fireşte nedreaptă, a unei manifestări importante din istoria statului român modern, a recapitulării a 40 de ani de sforţări naţionale, în toate direcţiile. Moş Gheorghe, trimis pe socoteala primăriei la Expoziţia jubiliară, se învârteşte uluit ca huronul lui Voltaire prin Bucureşti; apoi devine deodată socialist, făcând proces justiţiei şi armatei şi scandalizându-se că toate acele progrese sunt făcute „cu birul nostru, făăă! Ptiuuuu! Trăsni-l-ar Cel-de-sus şi nu i-ar mai ţinea Dumnezeu pe pământ”. Rătăcirea din Stoborăni, lungă nuvelă în care se povesteşte un aspect al răscoalelor ţărăneşti din 1907, anticipează şi probabil informează romanul Răscoala de Liviu Rebreanu. Invaziunea duhului de răzmeriţă este tratată prin mici nemulţumiri personale care aşteaptă numai un prilej de expresie colectivă. În lipsa unei noţiuni limpezi de viaţă statală, răscoala porneşte prin contagiune şi prin factorul mistic al unei presupuse îngăduinţe regale simbolizate prin călăreţi misterioşi cu steaguri albe. Autoritatea, reprezentată prin primar, arată o prudenţă plină de compromisuri. Primă victimă cade evreul Iţic. Răsculaţii, beţi şi indecişi, petrec acel răstimp de aşteptare anxioasă în care se pot afirma temperamentele instigatorilor. Mişcarea degenerează în efracţie cu incendiere. Ţăranii dau dovadă de instinctivă gingăşie gonind iute vitele din foc: „vita munceşte ca şi omul şi-l păcat să ardă”. Toate momentele se vor regăsi la Rebreanu pe proporţii grandioase.