Tuturor iubiților, în Hristos Dumnădzăul frați, romano-moldo-vlahilor, sănătate!

DIMITRIE CANTEMIR
VOIEVOD
Cu mila lui Dumnădzău a Moldovii moșnean domn
și a Svintei Rossiești Împărății Kniadz
Tuturor iubiților, în Hristos Dumnădzăul frați,
romano-moldo-vlahilor, sănătate!

Nu cu multe avem aicea pre dumneavoastră, iubiților, a vă supăra, de vréme ce că de célea ce ar trebui pentru luminarea și luminarea adeverinții Istoriii noastre, prin multe locuri a țăsiturii Hronicului, unde trebuință a fi s-au părut, adésă învățătură am dat. Și mai vârtos că la toate începăturile Cărților câte oarece Pridoslovie înainte trimițând, socotim că toate célea carile cititorului vreo îndoință de prepus a aduce s-ar videa cu tot mijlocul a le rădica am silit, precum fietecarea la locul său înainte la privală vă va ieși. Aicea dară puțin în înștiințare a vă da ne trebuie, cum adecă și în ce chip începătura socotélii noastre au fost și cum strâmptoarea vremii și mai vârtos lipsa a unor istorici foarte de triabă țénchiul svârșitului ni-au abătut. Fost-au dară gândul și nevoința noastră ca tot trupul Hronicului acestuia în doaă tomuri (adecă cărți mari) să-l împărțim; deci tomul dintăi (pre carile în această dată vi-l dăruim) să să numască Hronicul a vechimii Romano- Moldovlahiii, carile începând de la desălecatul Dachiii cu romani, adecă de la Traian, marele împărat, și de la annul Domnului și Mântuitorului nostru lui Iisus Hristos 107, cursul istoriii pănă după prada lui Batie, hanul tătărăsc, și pănă la înturnarea lui Dragoș Vodă în Țara Moldovii și lui Radul Vodă Negrul în Țara Munteniască, carea s-au tâmplat pre la annul de la Hristos 1274, duce. Iară al doilea tom iaste să înciapă de când curățindu-să locurile acéstea de tătari și de toate năpădzile altor varvari și, precum dzisăm, pomeniții domni, întorcându-să pre la locurile lor de bejăniile Ardialului, cu deosăbite titluri a domnilor de Moldova și a domnilor muntenești a să vesti au început; și să-i tragă rândul annilor și povéstea domnilor pănă la vremile noastre; și așé împreună pe amândoaă părțile istoriii la tipariu să le dăm. Ce aceasta după gândul nostru a săvârși, precum dzisăm, câteva împiedecături înainte ieșindu-ne, cătră carile acmu și slujba senatoriii nu mai iușurea adăogându-să (căci nevoile de casă și private așéși nici le mai pomenim), ni-au căutat vrémea lucrului a muta, ca [și] când Dumnădzău ar învoi și slabe puterile cu gândul ni s-ar potrivi și acéia a istoriii parte la doritul săvârșit ducem. A tuturor dară lucrurilor agiutoriul lui Dumnădzău, vréme și ostenință poftind, noi pre cât puterile ne vor agiuta, ostenință nu vom cruța; iară voia și vrémea în socoteala aceluia vom lăsa carile singur cunoștința vremilor în putérea sa au așădzat. Deci dară într-această parte (pre carea acmu de cum iaste și cum iaste gătită o videți) toată socotiala noastră într-aceasta să stăruiaște, pentru ca numele și niamul dumniavoastră cari de demult s-au descălecat și de atuncea pănă acmu necurmat lăcuiaște în Dachia (adecă în Moldova, în Țara Munteniască și în Ardial), din tirănniia vechii uitări dezbătându-l, precum adevărați romani, de Roma cetățéni și din toți a Italiii lăcuitori aleși ostași să fiți, cu vrédnice de credință a streini scriitori mărturii să vă arătăm. Așijderea unora, nu atâta de grei la socotială, mai proaspeți scriitori împotrivnice păreri îndreptând, cât de departe din calea adevărului să să fie rătăcit să-i descoperim. Cătră aceasta, pentru ca cursul anilor nesmintit să ducem, urmat-am trii vestiți și a vremilor iscusiți sămăluitori, pe Petavie, Calviz și pe Ricțiolus, carii în scurt și foarte cu credință vrémea și viața a tuturor stăpânirilor lumii strângând și cursul annilor nu numai istoricéște, ce încă și astrologhicéște foarte curat sămăluind, din toate învălătucirile îi descurcă. Și așé pre acești trii hronologhi între sine alăturând și cu alalți a vremilor scriitori cu osirdie înfățișându-i, cursul Hronicului, viața înpăraților romănești și une lucruri mai de însămnat carile pre vremile lor în Dachia sau în părțile vecine de prempregiurul Dachiii s-au tâmplat, cum mai pre scurt și mai curat s-au putut, li-am însămnat. Așijderea, supt vremile a unor împărați, macar că spre părțile acéstea ceva să să fie lucrat, la cei mai curați scriitori n-am aflat; însă noi și a acelora viață și vrémea stăpânirii lor, câtă să fie fost, cu însămnarea n-am trecut-o, pentru ca cu acest chip cursul annilor necurmat și fără prepus să putem duce. Așijderea, pentru singură înștii[n]țarea a vechiu niamului dumneavoastră, însămnat-am și vremile în carile mulțimea a multor varvari, multe și mari stăpâniri, în părțile Evropii despre Apus, după năpădzile lor au descălecat, pentru ca din potrivirea vremilor curat să să poată cunoaște, precum stăpânirea moșilor-strămoșilor dumneavoastră în Dachia, decât a mulți a altora mai véche și mai bătrână să fie, pentru carea și în Pridoslovie câte oarece am arătat. Așijderea, precât putința osirdiii noastre au fost, silit-am ca toate părticélele Hronicului nostru din istorii și istorici ca aceiia să le alcătuim, pentru a cărora credință nu iaste cine să să îndoiască, ce de la toți învățații și cercătorii adeverinții istoriilor priimiți și credzuți sint; pre a cărora numere în Catastivul ce urmează și pre la marginele cărții, unde mărturiia lor trebuiaște, cu slove mai mănunte însămnate le viți videa. Carii, în ce nu v-ați putea încréde sau foarte cu minune lucru vi s-ar părea, vom mărturisi precum noi de la noi macar un cuvințel să nu fim adaos, ce cu întriagă a inimii știință, pre dânșii povață având, unde ni-au dus acolo am rămas și nici cât de puțin de la dânșii nu ni-am abătut. Așijderea, pentru mai pre lesne cuprinderea cititoriului, tot trupul Istoriii în dzéce Cărți și fietecare Carte în câteva Capete am împărțit, în câte adecă și cum forma și țăsătura Istoriii au poftit, precum toate înainte le viți videa. În această dată dară tomul al doilea încă nesăvârșit fiind, socotit-am ca cu așteptarea aceii părți așteptarea științii lucrurilor carile într-acésta să cuprind mai mult să nu prelungim. Așé, omeniților și iubiților simpatrioti și fietecarile a adeverinții istoricești iubitoriu, de această dată cu acest dintăi a Istoriii noastre tomos în vréme de odihnă (pre carea dea-o cel ce pre heruvimi și serafimi să odihnéște) zăbăvindu-vă cu noi netrébnicii împreună, pre cela carile toate darurile céle desăvârșit de sus de la Părintele luminilor a purcéde pricinéște rugați pentru ca să bineînvoiască și pre celalalt tomos a Istoriii a săvârși să ne învrednicim și mai curând cu mijlocul halcotypului tuturor să să obștească.