A

avocat: (lăt.) Cela ce trage pentru altul pâra cu plată.
agona: (el.) Lupta carea face trupul cu sufletul în ceasul morții.
acouthos: (el.) Și așe urmadză, în urmă, mai apoi.
activitas: (lăt.) Făcătoriia, lucrarea lucrului.
alaiu: (turc.) Petrecanie, tocmală de oaste, șicuire.
alofilii: (el.) Cei de alt neam, streinii.
ananheon: (el.) Atâta de treabă, cât fără dânsul a fi nu poate.
anatomic: (el.) Cela ce știe meșterșugul mădularelor trupului, despicătoriu de stârvuri.
anthrax: (el.) Piatră scumpă roșie, rubin mare, carvuncul.
anagnostis: (el.) Cela ce, citind, alții ascultă.
anonim: (el.) Cela ce, izvodind ceva, numele nu i să știe, fără nume.
antepathia: (el.) Împoncișere, nepriimirea firii, ura și urăciunea din fire.
antifarmac: (el.) Leac împotriva otrăvii.
antidot: (el.) Leac împotriva boalei ce să dă.
apothecariu: (el.) Cela ce șede la prăvălie, și, mai cu deadins, cela ce vinde ierbi, doftorie.
apofasisticos: (el.) Ales, de istov, cuvânt carile într-alt chip nu să mai poate întoarce.
atheofovia: (el.) Nefrica dumnădzăiască.
apelpisia: (el.) Deznedejduirea, scăparea a toată nedejdea.
aplos: (el.) Chiar, de-a dreptul, prost, curat.
aporia: (el.) Întrebare cu prepus, carea poftește dezlegare.
apofthegma: (el.) Cuvânt, voroavă aleasă, filosofască.
alhimista: (arăp.) Cela ce silește a face din aramă aur, cela ce știe a preface formele materiii.
argument: (lăt.) Dovadă, cuvânt, voroavă doveditoare.
armistiție: (lăt.) Vreme pusă, în carea, de războiu său de pace, solii și mijlocitorii să aleagă.
aromate: (el.) Toate sămințele, ierbile și unsorile frumos mirositoare.
articule: (lăt.) Încheietura osului și a voroavii capete.
arete: (lăt.) Un fel de bolovani cu carii, bătând, zidiurile cetăților sfărâmă.
anevsplahnos: (el.) Nemilostiv, carile nu știe a să milostivi.
Asia: (el.) A patra parte a lumii, carea ține părțile răzsăritului.
astrolav: (el.) Cinie de aramă sau de lemn în carile drumul stelelor să arată.
atomistii: (el.) Filosofii carii sint din ceata epicurilor și dzic că toate în lume sint tâmplătoare.
atomuri: (el.) Lucrul carele într-alt chip sau parte nu să mai poate despărți, despica, tăia; netăiat.
afthadia: (el.) Obrăznicie, îndrăzneala fără socoteală, nebunească.
aftocrator: (el.) Singur țiitoriu, carile la stăpânire altă soție nu are.
axioma: (el.) Dzisă filosofască carea în loc de canon, de pravilă să ține.
atheist: (lăt.) și (el.) Fără Dumnădzău, om carile vreunui dumnădzău nu să închină.
Afroditis: (el.) Steaoa carea întâi să arată de cu sară, steaoa ciobanului; boadza dragostelor, a curviii.
afrodisău: (el.) Cela ce îmblă după curvie, muierareț.
ahortatos: (el.) Nesăturat, nesățios, lacom peste măsură.
anomalia: (el.) Îndrăptnicie, lucru, cuvânt carile merge împotrivă.
apsifisia: (el.) Nebăgarea în samă, ținerea în nemică.
austru: (el.) Vântul despre amiadzădzi, Notos.