Lutî

Eresul Lutî îşi ia numele de la Lot, despre care Sfînta Scriptura povesteşte că la beţie a făcut siluirea fiicelor sale din desfrînare. Nu pot aprecia dacă adepţii acestei secte s-ar cuveni să fie numiţi muhammedani, sau creştini înşelători, mincinoşi şi fără Dumnezeu. Căci ei şi pe Muhammed îl mărturisesc a fi adevărat proroc al lui Dumnezeu, şi pe Hristos că este Fiul lui Dumnezeu ; Evangheliile şi Epistolele, mai cu seamă pe acele ale sfîntului Pavel, nu le leapădă, iar circumcizia o primesc fiind legiuită de Avraam din porunca lui Dumnezeu şi confirmată de legea lui Moise, ca necesară pentru împlinirea Vechiului Testament, şi astfel, din trei legi fac o formula singură şi specială a eresului şi ateismului lor.

Despre motivul anume pentru care se numesc Lutî, există însă o dublă istorie, una a muhammedanilor şi deopotrivă a iudeilor şi creştinilor, iar alta numai a creştinilor. După cea dintîi ei afirmă că urmează lui Lot, care deşi om al lui Dumnezeu nu a stat la îndoirea să facă fiicelor sale siluire desfrînată fiind ele fecioare (deşi era scos din minţi de vin). Cea din urmă arată cum fură adepţii diavolului dinEpistola lui Pavel către Timotei, unde spune că cel ce a sădit pomul se cuvine să guste cel dintîi din fructul pomului aceluia , de unde deduc că precum este cu cele sădite, aşa şi cu cele născute. De aceea turcii au obiceiul să numească pe omul care face amestecare de sînge pe limba arabă fudjiurul karabe (adică desfrînat cu sînge sau cu rudele de sînge) şi lutî, sau după acel Lot dinainte, sau de la aceşti eretici, însă punînd capăt istorisirii despre eresurile şi ereticii muhammedani ne vom strădui să arătăm aici cîte ceva despre felurile de idolatri şi atei ce se află la ei şi se ascund sub acelaşi nume al lui Muhammed.