Partea întîi Generalităţi

Circulă la muhammedani o cărţulie numită Esrarii djefirit rumuz, adică „Lucrurile ascunse, sau tainele apocaliptice sau revelatoare, spuse prin semnele djefr şi rumuz”, care începe aşa : „Ştiut fie că Dumnezeu este cel puternic, cel ce este, cel ce a adus lumile acestea din nimic la fiinţă şi care şi-a arătat făpturilor puterea, pentru că pe toate le va aduce la sfîrşitul şi la pieirea lor”. De aceea, Muhammed răspundea celor ce-l întrebau uneori despre sfîrşitul lumilor, că aceasta numai Dumnezeu o ştie. A mai spus că el şi sfîrşitul lumii au venit împreună, însă el a fost trimis ceva mai înainte de sfîrşitul lumii. Rostind aceasta, le-a arătat două degete, arătătorul şi mijlociul. Lucru pe care tîlcuitorii l-au înţeles astfel : degetul arătător înseamnă credinţa Curanului, pentru că aceştia au obiceiul să facă mărturisirea credinţei ridicînd degetul, iar degetul mijlociu, care este al doilea după cel arătător, arată că după legea Curanului sfîrşitul lumii e foarte aproape, de aceea a fost numit Muhammed cel mai de pe urmă proroc. Pe lîngă aceasta, a mai spus că înainte de sfîrşitul lumii trebuie să se întîmple zece minuni sau semne, la sfîrşitul cărora va veni şi sfîrşitul lumii.

După opinia generală, spune cărţulia, veacul lumii aceştia va fi de şaptezeci de mii de ani. Iar cînd se vor împlini 62960 de ani, 7000 de ani va domina omul. După părerea astrologilor arabi, se spune că în cei patruzeci de ani rămaşi, lumea va rămîne nu numai fără oameni, ci şi pustie de orice făptură. Iar altă descope­rire despre sfîrşitul lumii se bănuieşte că a fost făcuta de Muhammed astfel :

Odată cînd Muhammed se ruga, a venit la el Ga-briel, aducînd două mere din pomii raiului şi i le-a dat fără să spună nimic, în aceeaşi vreme s-a întîmplat să vină la el nepoţii săi Hasan şi Husein ca să-şi viziteze unchiul şi Muhammed a dat fiecăruia cîte un măr. întorcîndu-se nepoţii acasă, au dat merele dascălului lor spunîndu-i că le-au primit în dar de la unchiul lor Muhammed.Hodje, adică învăţătorul, pricepînd taina lucrului, a mîncat un măr. îndată ce l-a mîncat, pîntecele i s-a umplut de cunoaşterea tainelor şi i-a crescut prin descoperirea lucrurilor viitoare. Şi astfel, ştiinţa aceea cînd a ajuns de la inimă la limbă, a început să spună celor ce-l ascultau istoria lucrurilor care aveau să vină. Cînd zvonul despre această minune a ajuns la urechile lui Muhammed, el s-a dus tiptil la Ibni Akib (aşa se numea învăţătorul nepoţilor), şi atingîndu-i pîntecele cu mîna, a ascuns din nou cunoaşterea pe care o luase prin mîncarea mărului, şi l-a oprit, ca să nu dea la iveală prea multe, zicînd : „Comorile cele prea ascunse ale lui Dumnezeu sînt multe, iar cheile lor sânt limbile poetice”. Sus pomenitul Akîb primise deci multe din acele comori şi le răspîndise în popor.

însă Dumnezeu astfel tocmind lucrul, a binevoit ca numai puţine să fie cunoscute şi înţelese de oameni, iar pe altele le-a şters din memoria ascultătorilor. Iar cele care de pe tablele memoriei au fost adunate în carte sînt cuprinse într-o mie şi şapte sute de rînduri (pe care AH, unul din cei patru urmaşi ai lui Muhammed, le-a însemnat pe piele de cămilă), iar cartea aceea toată se împarte în 28 de capitole, şi fiecare capitol este însemnat cu numele a şaptezeci de împăraţi, pe care de le voi pune la număr, se adună numele a o mie nouă sute şaizeci de împăraţi, care trebuie să se nască şi să domnească toţi la vremea lor. Mai sînt în cartea aceea alte şapte capitole care corespund celor şapte planete ce prevestesc pe cei şapte ifani dintre califi, fiii lui Otman. Dintre ei, primul este Muavie şi ultimul Mervan, fiul lui Muhammed. Domnia lor va dura peste opt ani şi o mie de luni. Sînt încă alte douăsprezece capitole, după numărul celor douăsprezece luni, care trec prin zodiacurile anului, însemnînd domnia aceluiaşi număr de califi, fii de-ai lui Mehdi. Dintre ei primul va fi Abas, iar cel mai de pe urmă Muhammed. De asemenea, se află la sfîrşit un capitol special în care sînt însemnate triburile zise dukeli, care în vechime stăpîneau tot globul pămîntesc. Iar cetăţile făcute de aceste neamuri şi dărîmate cu timpul sînt numărate tot acolo la 21611 care, toate la vremea lor, vor fi restaurate şi vor fi cîrmuite de către stăpînitorii acelor timpuri.

În aceeaşi carte se înşiră cele zece minuni sau semne prezise de Muhammed care au să vină înainte de sfîrşitul lumii, adică: 1. Arătarea lui Mehdi ; 2. Invazia fiilor lui Asfer; 3. Cucerirea Constantinopolului ; 4. Venirea lui Tedjdjiali, adică a lui Antimuhammed ; 5. Po-gorîrea lui Iisus Hristos ; 6. Năvălirea neamului zis Adiind] şi Madjiudj; 7. Răsărirea soarelui de la apus şi altele (despre care se arată amănunţit mai jos). Iar la sfîrşitul cărţii se aruncă un blestem aceluia care, ştiind aceste taine, le va descoperi barbarilor şi celor neînvăţaţi (înţelegînd pe creştini şi pe ceilalţi care nu sînt muhammedani), cît timp Dumnezeu însuşi va voi să-şi arate tuturor purtarea de grijă şi tăria sa. Dar noi, neştiind acest blestem al lui Muhammed, nu vom omite să descoperim cititorului curios cîte ne-a îngăduit vremea să cunoaştem din tainele lui cele vrednice de rîs.

Cînd, zice, va veni vremea cea mai dinainte hotărîtă, începutul acelui an va trece grabnic şi pe scurt. O,Iusuf, tu vesteşte şi rosteşte o urare de la litera ain, aine (adică : oglinzii lumii). Dar sin (litera s) are un nume mai tare. Există un împărat nou, călăreţ minunat ; calea lui e foarte largă şi el va stăpîni mulţi ani multe ţări ; pe unii dintre locuitori îi va lua sub protecţia sa, iar pe alţii îi va izgoni, şi stăpînirea duhliilor va fi părăsită, în aceeaşi vreme ţările Rum, adică ale Greciei, sau ale Europei, şi cetăţile lor şi locuitorii vor pieri din pricina tiraniei şi strîmtorării pe care le va face, pentru că pe cei învăţaţi şi ştiutori îi va pierde, inimile sau sufletele celor săraci le va chinui. Iar tu, căruia ţi s-a dat înţelegere, ia aminte, căci se apropie [vremea] ca acela să fie prins cu laţul ca o pasăre.

Fereşte-te însă şi de litera rî (r), pentru că şi aceasta nu stă, ci va trece. Iarăşi păzeşte-te .de cîinele care umblă zi şi noapte în jurul inimii (omeneşti), pentru că este prieten cu cel ce se împotmoleşte în acea însingurare. De aceea, peste tot pămîntul vor fi lupte, bătălii şi măceluri. Cei învăţaţi vor pleca, iar cei neînvăţaţi vor rămîne. în acea vreme anul va fi fără nici o veselie şi bucurie. Şi mi s-a spus (zice autorul Apocalipsului lui Muhammed) că atunci boul va fi respectat, asinul plăcut, lupul prietenos, capra urîtă, bivolul va cînta din fluier, boul sălbatic va cînta din harfă, vulpea va ţine măsura glasurilor, iepurele va cînta cu glas omenesc şi dragostea se va întări. O,Salih! (nume propriu care înseamnă „Lume”), împreună cu mesalih (cu „întocmirea lucrurilor”), împreună ziceţi lume : „Fire şi nume omeneşti are acesta, se vede limpede, dar este înzestrat cu un stomac încăpător”.

În aceeaşi vreme făclia nu va arde, lumina se va ascunde, copiilor le va creşte barba şi cei de curînd născuţi vor grăi. De asemenea, după vremurile acelea se vor arăta o mie de veşti minunate şi ştiri negrăite. Iar tu, cel ce ai cea mai mică parte de cunoştinţă, socoteşte lucrurile şi ia dulceaţa înţelegerii de la sensul acestor litere, pentru că la vremea de mai înainte rînduită se va arăta neamul fiilor Asfer (prin care se înţelege poporul sîkalab, adică cel slav), înaintea căruia va merge, sau a cărui căpetenie va fi Ildji Asker care, cînd se va arăta, vor fi pe Marea Grecilor trei bătălii mari, şi alte două pe Marea Ionică. După venirea acestui neam, literamim (m) va fi strîmtorată de litera kaf (k) care cu puterea lui Hemze (Samson) şi cu semnul lui (litera hamze cuprinde jumătatea sunetului alfa = a) va înconjura tăria cetăţii şi va fi aruncată din ea de un necredincios, pentru că acest neam este ca o corabie plină de noutăţi, care împrăştie raze, stea fatidică sau făcătoare de rele, şi născocitor de mari tulburări (care se năpusteşte ca lupul asupra oilor). Dar tu, cînd vor propăşi aceşti răi, nu slăbi cu duhul, nici nu deznădăjdui, pentru că Egiptul veghează şi va atrage toate în orice ţară îi va plăcea şi va face ce voieşte. Vei vedea atunci litera elif (a) mergînd înaintea literei sin (s), sau sin (s) mergînd înaintea lui elif (a). Acestea vor fi pricina pentru care cei închişi în temniţe se vor .dezlega cu puterea unui prunc preafrumos, care în scurt timp va cuceri insulele arabe.

Şi nu trebuie atunci să poarte ranchiună oamenilor cu ochi ageri, adică tătarilor, căci nu va face aceasta decît cel care, şezînd cu mîinile în sîn în casă, nu va veghea. Deci vino, tu, cel fericit dintre oameni, arată litera ias (i) împreună cu litera elif (a), în anii aceia cînd va veni din Arak (provincie în împărăţia perşilor) şi va fi un prunc frumos la faţă, cu mîinile deschise (adică darnic), faţa luminoasă, înalt la stat, cu chipul oacheş sau castaniu, al cărui nume este cunoscut de la jumătate, pentru ca pe cei legaţi îi va dezlega, şi-i va slobozi pe cei ferecaţi în cătuşe. Şapte făclii sau sfeşnice va aprinde, va avea nouă începătorii, dar va face o singură greşeală.

Trecînd această vreme, dominaţia arabă va cădea şi nişte insule din Grecia se vor pustii, iar cealaltă Grecie se va odihni în pace şi linişte. Multora li se va părea că s-a apropiat sfîrşitul lumii, dar el nu va fi încă, pentru că după nouă generaţii ale pruncului aceluia se va naşte un alt prunc care va domni la Roma. Amar va fi atunci stării sau Imperiului roman, în numele acelui prunc se vor scrie două literemim (m-m), al căror sens este sau Muhammed sau Mahmud.

După nouă sute (poate de ani) va înceta stăpînirea unei naţii foarte răspîndite şi stăpînirea aceea va trece la o altă naţie. Cei iscusiţi în ştiinţe, care vor ieşi din ţara Arak, vor fi ucişi, iar cei mai ticăloşi şi neînvăţaţi vor ocupa principate foarte mari. Şi a zis Dumnezeu că va răsări [atunci] o odraslă, adică un sultan preaînalt, al cărui nume va avea la mijloc mim (m), şi că va fi cuprins de o îndoită spaimă kaf (k), însă spaima nimic nu-i va folosi. Şi a spus prorocul că aceste nume sînt apropiate între ele, pentru că literele djim (dj) trebuie să se transforme în sin (s) şi prin aceea să se proslăvească. A mai spus că prin litera kaf (k) trebuie înţeles neapărat Kaisar (Caesar) . Iar în zilele de pe urmă, un oarecare Selim (care sub litera 5 vrea să fie numit) va smulge insulele din apus de la litera k. Şi adunînd literele djim (dj), şi de la djim chemînd literele elif (a) şi nun (n), vor stîrni sîngeroase bătălii. Dar nun (n), cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu tovarăşul său sin (s) vor obţine stăpînirea peste apus şi răsărit, chiar pînă la venirea lui Mehdie . Dar nu vor lipsi duşmăniile şi cumplitele împotriviri dintre ei, a căror cauză se spune că ar fi un Ali. Căci sin (s), primul în grad, lacom de stăpînire şi iubitor de slavă, se va sili să atragă la sine întregul glob al pămîntului ; însă nu va aduce oamenilor altceva decît distrugere şi pustiire.

Iarăşi a zis că între cei şapte mai tari (cel mai înalt şi mai puternic dintre ei fiind un oarecare Muradin) care va domni (se înţelege ani sau luni, dar nu se arată) se vor ridica bătălii şi vor fi căderi înfricoşate. Dar întrucît sin (s) se va apropia în chip nelegiuit să răpească stăpînirea, chiar în clipa cînd se va sui pe tron, stăpînirea rum (grecească sau romană) va trece la neamul numitseldje. După acestea, venind ultimul sin (s), va omorî litera mim (m), pentru că a zis : „Sin (s) care l-a omorît pe mim (m) cu tăria şi puterea lui ain (a) e prins, aruncat în temniţă şi va fi ucis”. Iarăşi a zis : „Cel ce-a fost închis chiar în cetate, şi încă sub semnul luisin (s), va ieşi şi-l va prinde pe ucigaşul ain (a). Iar ultimul kaf (k) îl va prinde şi pe acest sin (s), reluîndu-şi casa şi tronul”.

în timpul acestor frămîntări, pe Marea Grecilor, la ţărmul Constantinopolului, va fi de trei ori bătălie şi în ascuţişul săbiei va fi cădere şi mare măcel, în aceste războaie poporul cetăţii va pieri tot, o parte de sabie iar alta mîncat de foame, aşa că printre cei vii nu va rămîne nici un om în stare să îndeplinească vreun lucru. După aceasta, necredincioşii (creştinii) se vor aduna de pretutindeni şi vor năvăli în ţările musulmane şi biruitorii vor fi strîmtoraţi de supuşii lor. în vremea aceea, cine are minte sănătoasă să caute să fugă pe munţii cei mai înalţi şi să-şi caute acolo scăpare şi să nu gîndească sau să facă altceva decît rugăciuni către Dumnezeu.

A mai zis că în vremea aceea (după cum ştie Dumnezeu) va fi un potop de sînge care va acoperi faţa pă-mîntului, pentru că Dumnezeul cel unul şi tare a porun­cit să fie aşa. Iarăşi a zis că între elif (a) şi mim (m) se va stîrni un groaznic război, în care luptă unul din ghain (g) va pierde litera keaf (k subţire) şi-l va face mucenic al lui Dumnezeu. De asemenea, trecînd acestea se va arăta o seminţie pe care de vreo cîteva sute de ani nimeni n-a văzut-o. Oamenii aceştia iubitori de pace vor învinge pe necredincioşii creştini şi le vor pustii ţările şi mai cu seamă provinciile francilor, şi chiar Romei îi vor pricinui foarte mare pagubă.

Dar Ali (unul din cei patru urmaşi ai lui Muhammed) zice : „După nouă sute [de ani] ţările răsăritene vor începe să decadă şi să se pustiiască, iar neamul beni asfer (al fiilor lui Asfer) va începe să ridice semne de războaie. Din acest neam se va arăta un bărbat foarte renumit şi deosebit dascăl al bisericii şi cucernic, iar numele lui va fi asemănător cu numele prorocilor. El se va arăta în anul al nouălea, va excela în elocinţă prin care pe mulţi îi va întoarce către el. După ce va domni, va muri peste cîtva timp, în preajma unei cetăţi slăvite, pe malul unui rîu mare. în timpul domniei lui vor fi foarte mari neînţelegeri, băutură de vin, ceea ce înseamnă sînge, mîncare de ouă (ceea ce înseamnă molimă), iar ţările din răsărit vor fi chinuite de foame”. Acelaşi Ali a zis: „După un ciclu lunar complet vor fi întemniţări, izgoniri şi strămutări”.

Se spune că ciclul lumii de la facerea lui Adam se împlineşte în anul 7000 ; anul se încheie prin rotaţia unei primăveri şi a unei ierni ; iar cele douăsprezece zodiace alcătuiesc o primăvară şi o iarnă (adică trecînd soarele de la unNevruz la altul ; Nevruz înseamnă echinocţiul de primăvară). Luna pe care o vedem revenind de douăsprezece ori în acelaşi punct descrie un an întreg, deşi potrivit anului solar socoteala este alta. De aceea luna Muharrem (considerată drept prima lună) uneori cade iarna, alteori primăvara. Căci după calculul anului solar, la treizeci de ani o dată revine luna împreună cu soarele în acelaşi zodiac. Embolie însă, anul solar se încheie în două sute zece ani.