Învăţătorii lui Muhammed

În cartea Muhammedie (care este prima după Curan, la fel ca Faptele şi epistolele apostolilor după Evanghelie) sînt arătate de adversari şi numele celor care-l sfătuiau pe Muhammed să vorbească acestea. Se povesteşte că de Muhammed s-au alăturat Mapira, un iacobit, al doilea Salon Persanul, al treilea Abdullah din Per-sia şi al patrulea.Salom iudeul, iar unii i-au spus că ei l-ar învăţa. Atunci Muhammed a căzut la pămînt stnngîndu-şi mîinile şi picioarele şi complicii l-au acoperit cu hainele lor, iar cînd şi-a venit în fire, a spus : „Dumnezeu m-a trimis să vă pedepsesc pentru cuvîntul pe care l-aţi rostit, cum că aceia m-ar învăţa pe mine”, şi le-a citit o sentinţă de la sfîrşitul capitolului Elnail (care se tîlcuieşte „Pomul de curmal”) unde se spune : „Ştim că vor zice că îl învăţau unii pentru că vorbesc cu el în limba persană, iar aceasta este mai lesnicioasă decît cea arabă”, apoi le-a zis lor (Muhammed) : „Cum se poate să mă înveţe aceia, cînd unul dintre dînşii e persan iar altul iudeu ?” Iar ei au răspuns : „Se poate ca ei să-ţi vorbească în limba lor şi să ţi se tîlcuiască, iar tu să le alcătuieşti apoi, toate, în limba ta”. La aceasta Muhammed n-a răspuns altceva decît acestea din Curan : „Spune celor ce ţi se împotrivesc : ale tale fie ale tale, iar ale mele, ale mele”. Din această istorie scrisă în carteaMuhammedie, se vede limpede că deşi Muhammed era neînvăţat, era însă iscusit în limbile persană şi ebraică, altminteri nu l-ar fi batjocorit adversarii că le tîlcuia alor săi din limbile persană şi ebraică cele pe care le învăţase de la aceia. Deci, dacă Muhammed n-a fost învăţat de Dumnezeu, după cum băsmuieşte el însuşi, atunci a fost de oameni, şi nu dintre cei neiscusiţi. Şi astfel, ajungă-ne cele spuse pe scurt pentru arătarea falsităţii învăţăturii lui şi că ea este o născocire şi o şiretenie omenească. Iar acum ne vom ocupa de frumuseţea stilului şi de adîncimea limbii arabe în care e alcătuit Curanul; adică, cercetînd acelaşi lucru şi anume dacă învăţătura lui este cuvîntul lui Dumnezeu, sau cuvînt omenesc, sau lucrare a unei minţi foarte ascuţite, născocită cu ajutor diavolesc.