Odată un duşman al lui (al cărui nume l-am uitat), chemîndu-l la un prînz, a pregătit un miel fript cu otravă. Iar Muhammed, necunoscînd perfidia, a luat o bucăţică din spata mielului, ca să mănînce. Aceasta, văzîndu-se că este pusă în gură, a strigat cu glas limpede : „Păzeşte-te, să nu mănînci, pentru că sînt plină de venin”, ceea ce au auzit toţi cei de faţă. Dar duşmanul care pregătise o asemenea cursă lui Muhammed, uitînd cele făcute, a mîncat din miel şi îndată a crăpat înaintea tuturor.