Necredinţa lui Ebudjehl

În cartea spusă mai înainte se povesteşte că Muhammed, coborînd din cer, a început să propovăduiască învăţătura Curanului. însă văzînd că unchiul lui şi alţii foarte mulţi care-i urmau lui nu numai că nu cred, dar se depărtează şi de credinţa apucată mai înainte, şi ipentru ca să-l aducă mai întîi pe unchiul său la credinţa Curanului, a început cu mai multă stăruinţă să tîlcuiască mai pe larg şi să născocească basme despre legea dumnezeiască încredinţată lui.Dar Ebudjehl (căci acest nume a dat Muhammed unchiului său), om închinător la idoli şi foarte întărit în superstiţiile părinteşti, nu-l credea de fel. „Mult mai minţi – a zis – înşelătorule !De unde ţi-a venit ţie cunoaşterea literelor şi citirea cărţilor, cînd nu ştii nimic altceva decît să mîni dobitoacele şi cămilele ? Cine este dumnezeul acela pe care îl mărturiseşti şi care este legea lui şi poruncile cărţii lui ? Căci vreau să cercetez şi să cunosc, sunt oare adevărate născocirile acelea pe care tu atît de neruşinat le-ai grăit cu des-frînare înaintea poporului ?” Muhammed i-a răspuns : „Fă ce vrei”, iar Ebudjehl i-a spus : „Ridică un picior în sus”. Cînd Muhammed a făcut aşa, Ebudjehl a zis : „Ridică-l şi pe celălalt”. Muhammed însă, lăsînd primul picior la pămînt, l-a ridicat şi pe celălalt. Atunci Ebudjehl, trăgîndu-i o palmă zdravănă, a strigat: „Nu aşa, nepot nebun ce eşti, ci ridică amîndouă picioarele odată”. Iar cînd Muhmmed a răspuns că nu poate face aceasta, Ebudjehl a repetat, zicînd : „Deci minţeai cînd spuneai adineaori că te-ai suit la cer şi ai vizitat pe locuitorii cerului şi chiar pe Dumnezeu, de vreme ce amîndouă picioarele nu le poţi ridica deodată de la pămînt nici măcar de-o palmă. Cum, deci, ai putut să te sui la înălţimea atît de mare a cerului şi cum vei putea dovedi cuvintele pe care cu desfrînare le-ai grăit ?” Şi aşa, datorită acestei întîmplări, fiind împotriva lui, l-au izgonit din cetate ca pe un mincinos, nebun şi flecar. Aceasta este ziua pe care muhammedanii o numesc Hidjreti nebevie , adică „Fuga prorocului”, de la care îşi ia era muhamimedană începutul anilor săi lunari, după cum am arătat mai pe larg în cele scrise mai înainte. Astfel, anul de faţă este de la naşterea Mîntuitorului lumii, Domnul nostru IIisus Hristos, 1719, iar de la fuga prorocului mincinos 1133.