Preface ţepenii galbeni în colocinţi

Astfel, prefăcîndu-se că s-a împăcat, Ebudjehl a chemat la ospăţ în casa sa pe Muhammed şi pe alţi adepţi ai lui, însă cu gîndul că va putea în vreun fel sa-l ucidă pe nepotul său. Iată cursa pe care i-a întins-o : în pridvorul casei a săpat o fîntînă adîncă de 60 de stînjeni şi a acoperit-o cu covoare alese, punînd dedesubt nuieluşe foarte subţiri. Era vremea cînd se coc pepenii galbeni şi cei verzi. Muhammed, intrînd mai întîi în grădina de pepeni galbeni, s-a rugat lui Dumnezeu ca toţi pepenii verzi şi galbeni să se prefacă în colocinţi (care se numesc acum Ebudjehl carpusi, adică pepenii verzi şi galbeni ai lui Ebudjehl), rămînîndu-le însă aspectul şi forma neschimbate (colocinţii sînt nişte legume asemenea harbujilor mărunţi, foarte amare). După aceasta, Ebudjehl vrînd să pună înaintea oaspeţilor spre mîncare pepeni galbeni şi încercîndu-i care ar fi mai dulci, i-a găsit pe toţi prefăcuţi în colocinţi foarte amari, dar neştiind că-i o minune, a început să strige, deoarece ştia bine că a sădit pepeni şi că ieri şi alaltăieri a tnîncat pepeni prea dulci, iar acuma în toată grădina lui nu se aflau decît colocinţi şi se jelea de unde să fi venit grădinii lui o astfel de schimbare. La aceasta, Muhammed, zîmbind, i-a zis: „Pepenii necredincioşilor în colocinţi, iar colocinţii credincioşilor în pepeni verzi şi galbeni uşor se prefac”. Iar după aceea a poruncit ca pepenii galbeni pînă la jumătatea grădinii să-şi capete dulceaţa de mai înainte. Lucru pe care văzîndu-l, mulţi au crezut lui îndată. Dar Ebudjehl încă se împotrivea şi-l vorbea de rău, ca de obicei, pe nepotul său.