Politica lui Muhammed

Muhammed deci, urmînd poate politicii (organizarea poporului) lui Moise (căruia Dumnezeu i-a poruncit cu mare cruzime ca israeliţii să nu cruţe nici un suflet viu al celor de alt neam, ale căror ţări Dumnezeu avea să le dea moştenire lor), a rînduit ca oricine va crede poruncilor Curanului sau va primi moarte pentru răs-pîndirea Curanului, şi oricine va omorî pe unul ce nu crede Curanului, va intra fără nici o împiedecare în rai şi în bucuriile cele veşnice. Prin aceste chipuri şi mijloace, în scurtă vreme a adunat mai mulţi din cei ce se ocupau cu jaful şi pustiirile decît din cei ce urmau Curanului, pentru că în nouă ani (de la fuga din Mecca pînă la moartea lui atîţia ani se socotesc) aproape toată Arabia şi cea mai mare parte a Persiei a supus-o stăpînirii sale şi i-a adus pe cei ce voiau şi pe cei ce nu voiau la superstiţia sa mincinoasă. Dar noi, lăsînd acestea istoricilor, ca pe cele ce li se potrivesc lor, vom înfăţişa pe scurt cîteva uimitoare minuni ale lui, care se citesc în cartea vieţii lui.