Propovăduieşte mai intîi „Curanul” la Mecca

Făcînd rugăciunile, Muhammed a încălecat iarăşi pe Burak şi de acolo a plecat la casa din Mecca. Şi toată vremea în care a cutreierat el toate acestea este mai puţină decît a zecea parte dintr-o noapte. Iar în timpul rugăciunilor de dimineaţa (pe care le numesc sabah namazi), s-a arătat alor săi. Terminînd deci Muhammed îndată acel namaz, a luat sentinţa care se citeşte în Curcm la capitolul Fiilor lui Israil şi, ci-tind-o înaintea poporului, a zis: „Slavă lui Dumnezeu celui ce a făcut ca robul lui să treacă într-o noapte de la locaşul de rugăciune Harem (care este în templul de la Mecca) pînă la cel mai depărtat locaş de rugăciune, din casa sfîntului Ierusalim, pe care îl binecuvîntăm”. Şi aşa, a început a povesti alor săi cum s-a suit la Dumnezeu la cer, zicînd : „O, voi, oamenilor ! Socotiţi : ieri, după ce am plecat de la voi, a venit la mine Gabriel şi, după ultimele rugăciuni de seară, mi-a zis : „Muhammed, porunceşte Dumnezeu să-l vizitezi” şi celelalte pe care le-am înşirat mai sus. Şi cînd a auzit poporul această minune de necrezut, mai mult de o mie s-au lepădat de credinţă, printre cei dintîi era unchiul său Ebudjehl, zicînd : „Suie ziua la cer, ca sa vedem şi noi pe îngerii care te întîmpină”.

Muhammed nu le-a răspuns nimic, dar scoţînd sabia a zis : „Slavă lui Dumnezeu! Oare sînt eu altceva decît om şi apostol al lui Dumnezeu”? Şi a adăugat : „Pentru că cei asemenea vouă n-au crezut minunile prorocilor care au fost mai înainte de mine, nici voi nu veţi crede minunilor decît prin sabia aceasta”.