Luînd, deci, porunci şi cartea Curanului, după cum am spus, a cerut voie să se înapoieze la ai săi. Şi urmat de o nenumărată mulţime de îngeri a fost condus cu triumf şi veselie pînă la străjerii cerului al şaptelea şi acolo l-au încredinţat arhanghelului Gabriel. Iar acela, luîndu-l iarăşi pe umerii săi, însoţit de cîntările şi în triumful tuturor îngerilor, l-a adus la al treilea cer, unde trăia Hristos. Iar el i-a arătat lui Hristos, după făgăduinţă, cartea Curanului şi i-a spus cum a fost trimis la propovăduirea legii celei noi şi poruncile care i-au fost date prin viu grai de Dumnezeu. Hristos a lăudat toate cele ce sînt cuprinse în legeaCuranului, afară de numărul rugăciunilor obişnuite (căci poruncea să-i silească pe oameni să facă pînă la dncizeci de rugăciuni pe zi în faţa lui Dumnezeu). Deci l-a rugat ca, întorcîndu-se la mărirea lui Dumnezeu, să se roage să schimbe această lege tristă şi foarte greu de împlinit şi să facă rugăciunile mai puţine la număr şi mai scurte, pentru că altfel, îşi spunea sieşi, e bine ştiut că oamenii, din cauza neputinţei de a împlini această lege aspră şi greu de suportat, îl vor aduce pe Dumnezeu la mînie, iar el în zadar îşi va pierde ostenelile cele stăruitoare şi va pătimi ca şi ei. Căci el (Hristos) cu aceasta a fost încercat, cu legea grea a Evangheliei şi cu jugul aspru al poruncilor ei, făcîndu-i pe oameni mai degrabă împietriţi decît lesnicioşi spre crezare şi, cu toate că s-a ostenit pînă la moarte, nimic n-a reuşit, sau foarte puţin.