Sabia îi este îngăduită lui, nu minunile

Încă a mai îndrăznit Muhammed să ceară de la Dumnezeu putere şi îngăduinţă de a face minuni, cu care să-şi poată convinge poporul că el este adevăratul proroc al lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a răspuns grăind : „Minunile nu-ţi vor lipsi, însă nu voiesc să te trimit cu puterea minunilor, ci cu puterea săbiei, căci dacă numai cu minuni te voi trimite, chiar din pricina acelor minuni ţi se va întîmpla şi ţie ce s-a întîmplat prorocilor trimişi de mine înainte de tine. Dacă se va îndoi cineva de adevărul tău, nimic altceva să-i spui decît că eşti proroc trimis de mine. Iar dacă nici aceasta nu o va crede, spune-i : „Tu vezi-ţi de lucrurile tale, eu de-ale mele”. Iar cele mai de seamă minuni vor fi învingerea popoarelor cu sabia, – doborîrea împărăţiilor, dărîmarea cetăţilor. Acestei istorii, luată din carteaMuhammedie, îi vine în ajutor şi Curanul însuşi în locul unde spune: „Poruncitu-mi-a Domnul – zice – să omor toate popoarele cu sabia, pînă cînd vor mărturisi că nu este Dumnezeu afară de Dumnezeu şi că eu sînt prorocul lui. Iar de vor face aceasta curînd, îşi vor scăpa sîngele şi bogăţiile lor”. Şi în alt loc (dacă nu mă înşel în capitolul Proroceştii), cînd cereau cei necredincioşi minuni de la el şi ziceau: „Visuri ai spus şi hule asupra lui Dumnezeu ai adunat, poate numai în chip poetic. Fă măcar o minune, ca şi vestitorii cei de mai înainte”, răspuns-a: „Dărîmat-am (zice Dumnezeu) prin cei dinainte cetăţi şi tot n-au crezut; aşa şi voi, nu veţi crede decît prin sabie” . Vezi mai multe ca acestea în multe locuri în Curanul lor.