Perşii care îl urmaseră pe Ali, văzîndu-şi căpetenia atît de mişeleşte ucisă de către tovarăşii lui, îndată s-au despărţit de aceia ca de nişte călcători de lege şi ucigaşi de oameni şi s-au alăturat unei secte care se separase de arabi, despre care spun că ar fi adevărata învăţătură a pseudoprofetului Muhammed, transmisă lor prin Ali. Aceasta este cea dintîi şi cea mai de seamă pricină a despărţirii dintre arabi şi persani, pentru care se deosebesc foarte mult în religia muhammedană. Persanii cred numai în Ali şi-l mărturisesc a fi succesorul sfînt şi legitim al lui Muhammed, iar pe ceilalţi trei îi batjocoresc cu hule groaznice şi cu injurii înjositoare. De aceea persanii sînt socotiţi de arabi şi de turci eretici, fiind la rîndul lor numiţi eretici de către persani, pentru că îi consideră pe ucigaşii de oameni, tîlharii şi răpitorii nelegiuiţi ai succesiunii drept succesori ai lui Muhammed, deopotrivă cu adevăratul succesor Ali, şi le dau cinste egală tuturor. (Despre acestea vom spune mai multe în capitolul Despre eresul muhammedan.)