CAPITOLUL INTII Precuvântare

Deoarece am arătat, pe cît am putut, cît de fioroasă bestie (fiară) este Curanul şi cît de îngrozitor şi de nesuferit este urletul şi răcnetul ei pentru urechile credincioşilor ca şi ale tuturor celor ce au mintea sănătoasă şi, totodată, cine este şi de unde vine Muhammed cel care a aflat în pustiurile Arabici pe acest prea-cumplit balaur si l-a păscut şi care a fost vînător, hrănitor şi ocrotitor unei vipere atît de veninoase, socotim că e necesar să spunem ceva în această carte despre rodul sau puiul acestei bestii (adică despre religie, sau mai drept spus, despre superstiţie). Şi o vom face fără să depăşim limitele conciziei pe care ne îngrijim în fel şi chip să le respectăm şi fără să stîrnim dispreţul cititorului nostru curios, pricinuindu-i plictiseala.

Spun, de bună voie şi de-a dreptul, că-mi este impusă o povară foarte grea şi-mi stau în faţă greutăţi foarte complicate care mă împiedică să satisfac dorinţele cititorului. Dar trei sînt principalele cauze ale acestui lucru. Mai întîi, faptul că nu sînt aşa de expert în doctrina, legile şi regulile muhammedane ca să pot relata la perfecţie (fără primejdie) despre fiecare lucru ce se spune la ei, se cinsteşte şi se crede. Al doilea că cele (nu prea multe) pe care fie că le-am citit în tinereţe pentru a învăţa limbile orientale, fie că le-am auzit într-o continuă conversaţie cu oameni de felurite ranguri de pe lîngă Poarta otomană timp de 22 de ani, şi le-am întipărit în memorie ca într-o ceară moale şi lesne de imprimat, acum, după atîţia ani, încărcat fiind cu atîtea treburi atît publice cît şi private şi departe de asemenea conversaţii, aproape că mi-au ieşit toate din minte; deşi cînd mi le-am însuşit au fost imprimate tare, s-au şters. Al treilea, că în toate privinţele sîntem din numărul celor ce stăruiesc la învăţătură şi a căror ştiinţă nu e în inimă, ci se ascunde în cărţi şi biblioteci, aşa încît, petrecîndu-ne în acest stat rus bine cinstitor viaţa acestui trecător veac în cea mai mare parte în trîndăvie şi nepricepere, n-avem deloc cărţi turceşti şi persane şi mai ales pe cele care se potrivesc cu lucrarea şi planul nostru. Le-am căutat în Biblioteca de Stat a Rusiei dar, (deşi e foarte înzestrată şi foarte bogată în alte cărţi), nici acolo nu le-am putut găsi. Aşadar, avînd puteri nepotrivite cu o povară atît de mare, vom scădea din greutăţi şi vom lua povara după puterea noastră, aducîndu-ne aminte de acesta numai dintre preceptele lui Epictet, care porunceşte: „OsτiV d’¡nάgkh sugkec¨ρeken kalvV sοf©s paρ’Õmµn, adică „Cine s-a supus bine (frumos) necesităţii, înţelept se va socoti”. Şi în alt loc: …tοÐtο dÌnasai; TοÐtο οÐn §skei ® dÌnsai – „Poţi aceasta ? Atunci înfăptuieşte ceea ce poţi”.