Sfîrşitul Arafului

La fel şi pentru celelalte păcate de moarte sau de iertat vor fi pedepsiţi de dreapta judecată a lui Dumnezeu pe măsura păcatelor. Şi astfel, cînd li se vor isprăvi păcatele şi li se vor curaţi sufletele, toţi muharnmedanii şi cei care au făcut măcar o dată mărturisirea credinţei muhammedane, vor ieşi din Araf şi, strălucind ca soarele şi luna, se vor muta în rai avînd mare bucurie şi veselie, şi ei şi îngerii. Toţi, zic ei, vor ieşi, afară de unul. Despre acel muhammedan care va petrece veşnic în Araf există la ehlifîkîhîii (teologii) lor o dublă părere : unii socotesc ca prin cuvintele „musulman” şi „mărturisire a credinţei muhammedane” va fi pedepsit veşnic Ebudjehl, unchiul lui Muhammed (despre care s-a arătat foarte mult în cele spuse mai înainte) şi că numai el va fi lepădat de milostivirea lui Dumnezeu. Deşi Dumnezeu, ca acel atotputernic, dacă vrea poate să-i mute pe toţi necredincioşii din iad în rai, totuşi Ebudjehl, pentru duşmănia pe care a avut-o şi minciunile pe care le-a ticluit spre pierzarea lui Muhammed, va fi exclus de la această bunătate şi milostivire obştească a lui Dum­nezeu. Iar alţii tîlcuiesc că Muhammed este gata să-l roage pe Dumnezeu pentru neamul său să sufere el singur pedepse veşnice pentru toate păcatele tuturor păcătoşilor, numai să fie ei scutiţi de chinurile veşnice ale iadului, însă această părere (care se vede a fi foarte crudă) alţii o tîlcuiesc altfel şi zic că Muhammed, din dragoste şi milă pentru poporul său (aici se vede că barbarii fură cuvintele sfîntului Pavel, pe care le scrie [în Epistola] către romani, în capitolul 9, versetul 3), deşi este nevinovat şi fără de răutate, ,se va da de bună­voie la muncile veşnice pentru păcatele lor. Dar Dumnezeu nu-l va pedepsi ci, pentru el, va pune capăt pedepselor pentru toţi cei care, sau după dreptate, sau din glumă, sau de nevoie, sau în alt chip au făcut măcar o data în viaţa lor mărturisirea credinţei muhammedane.

Şi pentru ca să nu-i pară cuiva că dreptatea lui Dumnezeu s-a abătut de la sensul ei pentru că dintre toţi doar pe Ebudjehl (aşa cum se arată mai sus) îl va osîndi la muncile cele veşnice şi numai asupra lui îşi va vărsa mînia dumnezeiască, ei nu ezită să spună şi acestea în legătură cu mijlocirea lui Muhammed şi cu nesfîrşita milostivire a lui Dumnezeu : Dacă un creştin, un iudeu sau un ghiaur, adică necredincios şi ateu (fără Dumnezeu) chiar fără intenţia de a crede, ci numai pentru a învăţa scrisul lor, va face mărturisirea credinţei citind sau scriind, ea are atîta putere, încît va învinge mai apoi chinurile veşnice ale iadului. Iar omul acela, deşi foarte necurat şi nelegiuit şi lipsit de toate faptele bune, îşi va cere după o vreme iertare de la milostivirea lui Dumnezeu şi va primi bucuriile cele veşnice ale raiului. Această părere o susţin după textulCuranului , unde Muhammed vorbeşte astfel : Cînd a poruncit să propovăduiască tuturor această mărturi­sire a credinţei şi a făgăduit numai prin aceasta iertarea tuturor păcatelor, a venit la el unul cu numele de Evordi întrebîndu-l: „Adevărat să fie aceasta?” El a. răspuns : „Aşa e, cu adevărat”, şi a adăugat : „Chiar dacă va bea vin şi va face omoruri, chiar dacă va rupe nările Abidondei”.

Şi încă mai afirmă că, dacă cineva a citit sau a scris în această viaţă mărturisirea muhammedană, va putea s-o citească şi în cealaltă viaţă, chiar dacă unora din porunci va rămîne necredincios. De aceea, cînd păcătoşii vor ieşi din Araf, cînd trecînd podul Sirat se vor apropia de porţile raiului, li se va porunci de către îngerii care-i vor duce să citească literele (cu care se scrie pe porţile raiului chipul mărturisirii). Cînd cei ale căror păcate vor fi curăţite cu desăvîrşire de focul Arafului vor citi primele litere ale mărturisirii de cre­dinţă, îndată li se vor deschide porţile şi vor intra liber în rai. Dar dacă le va rămîne ceva din păcate, nu vor putea să citească înărturisirea aceea şi vor fi trimişi din nou în Araf, ca să se cureţe mai desăvîrşit de păcatele lor. Şi astfel vor încerca de cîteva ori, pînă cînd, curăţindu-se bine, vor putea să citească literele mărturisirii şi, arătîndu-se vrednici de bucuria raiului, vor fi declaraţi părtaşi cu ceilalţi. Despre acestea vezi mai jos. în capitolul Despre rai.