Alexandru

Aici îl introduc ei, dînd dovadă de mare ignoranţă, pe Alexandru cel Mare, a cărui istorie plină de fabule e cuprinsă în zece cărţi foarte mari, din care nu ne vom lenevi să spunem ceva pentru distracţie. Alexandru cel Mare e numit la muhammedani cu două nume. Deci cu unul îl numescIskenderi Zulkarnein, „Alexandru cel cornorat” (căci ei cred, că el ar fi avut coarne foarte mici, dar le ţinea ascunse sub acoperămîntul capului ca să nu fie văzute de alţii, pentru că era în coarnele acelea o asemenea taină şi putere, încît dacă cineva le-ar fi văzut, Alexandru trebuia să moară, iar cel ce le vedea, îi lua împărăţia. Basmul acesta nu e lipsit de fundament pentru că cei mai vechi născocitori de fabule, poeţii – versuitorii – greci, dar şi istoricii spun că Olimpiada, mama lui Alexandru, l-a zămislit din împreunarea cu Ioves, iar pe Ioves pictorii din vechime îl zugrăveau cu coarne. De aceea pe unele lucruri turnate în metal reprezentîndu-l pe Alexandru, l-am văzut înfăţişat cu coarne întoarse). Al doilea nume al lui este Iskenderi rumi, ibnii Feilikos, adică „Alexandru grecul şi europeanul, fiul lui Filip”. Există o dispută la ei daca este proroc sau nu, dar predomină părerea celor care îl numără printre proroci, deşi nu s-a auzit niciodată ca el să fi făcut mărturisirea muhammedană, după cum se spune despre alţi proroci. Mai departe spun că se închina unuia Dumnezeu, creatorul tuturor şi că numai pe acela îl cunoştea şi cu inspiraţia lui Dumnezeu a trecut prin toată lumea şi a supus-o.