Cel drept

Drept. Ei cred că are să răsplătească fiecăruia după faptele lui, celor buni – cele bune, adică bucuriile veşnice, iar celor răi – pedepsele veşnice (afară de cei care au crezut Curanului), căci ei cred că aceia, după o îndelungată chinuire, vor ieşi totuşi din Araf, adică din purgatoriu, şi se vor muta în rai). Un teolog muhammedan întrebat: „La mila lui Dumnezeu se cuvine mai ales să nădăjduim, sau mai degrabă să ne te­mem de dreptatea lui ?” va răspunde că mai mult de dreptate trebuie a se teme, pentru că dreapta judecată a lui Dumnezeu şi însăşi dreptatea este cu desăvîrşire descoperită oamenilor prin Curan, dar mila sa nu este, deşi oamenii cred şi ştiu că Dumnezeu este infinit de milostiv şi nemăsurat deîndurat şi de aceea îi poate îndrepta pe toţi păcătoşii fără nici un merit din partea lor. Iarăşi, pentru că Dumnezeu, după cum este infinit de milostiv, la fel este de puternic şi cu voinţa cea mai liberă, de aceea el poate să osîndească la munca cea veşnică pe toţi drepţii (fără să se uite cît de puţin la meritul lor), la fel ca cei păcătoşi. Acest lucru îl deduc ei dintr-un loc al Curanului unde zice Muham-med că „nu ştie ce va face Dumnezeu cu el şi cu poporul lui”.

Aici s-ar fi cuvenit să tîlcuim pe scurt ştiinţa muhammedană despre numirile lui Dumnezeu pe care o numesc ilm ii ussema dar, ca să nu pară că încurcăm rînduiala, vom vorbi despre ele în capitolulDespre ştiinţe .