Meriem

Deoarece Curanul reprezintă o vădită inspiraţie a vrăjmaşului obştesc, nu se poate să nu-şi descopere masca minciuna şi sa nu arate ca este minciuna şi tată al minciunii. De aceea a ticluit acea istorie pe care, răpind-o şi furînd-o dinSfînta Scriptură, fără a ţine seamă de timp, rînduială şi materie şi punînd unele în locul altora, printr-un procedeu atît de fericit a sădit-o în neamul cel foarte grosolan şi simplu arăbesc, aşa încît cei ce se ţin acum de Curan prefera să înghită otrava minciunii cu gîtlejul deschis, decît să guste cît de puţin din dulceaţa adevărului. Lucrul se arată şi mai limpede dintr-aceasta: Mariam (după ei Meriem), zice Cnranul, este soră lui Moise şi Aaron; iar mu-hammedanii cred că este aceeaşi Mariam ca şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Iar dacă cineva, fie şi în mod condiţional, le-ar arăta nepotrivirea timpului Şi a persoanelor, nu răspund nimic, ci numai condamnă la moarte. Ei mai cred că binecuvîntata Măria, Maica Domnului Iisus Hristos, a fost sfîntă, preacurată şi preafărăprihană (nevinovată) fecioară, însă în chip mult mai înţelept şi mai pios decît oricare eretici. Căci ei spun şi mărturisesc că ea şi după naştere a rămas fecioară ca şi înainte de naştere, că a zămislit în pîntece de la Duhul Sfînt prin buna vestire a lui Gabriel şi a născut printr-o rînduială mai presus de fire pe Domnul Iisus.

Era în Ţarigrad, în zilele sultanului Muhammed, un bărbat turc foarte învăţat şi foarte stăruitor în ştiinţa fizică şi (fiind dascăl de fizică în şcoala lui sultan Suleiman) avea uneori dispute cu ucenicii săi despre naşterea lui Iisus Hristos şi despre fecioria preabinecuvîntatei Fecioare. Iar pentru ca a zis că poate demonstra şi arăta practic că orice fecioară poate zămisli fără a se împreuna cu bărbat, a fost învinuit de discipolii săi înaintea muftiului şi adus la divanul vizirului. Fiind întrebat dacă a avut cu discipolii săi asemenea dispute despre naşterea lui Iisus Hristos, dacă e firesc sau doar o şiretenie ca o fecioară care n-a cunoscut bărbat să poată zămisli, el nu a tăgăduit, ci mai tare a confirmat, zicînd că acest lucru îl poate demonstra experimental. Auzind acest lucru, fără zăbavă şi multă cercetare îndată l-au condamnat la moarte, ca pe un murtad, adică evreu renegat. Şi astfel înaintea uşilor şcolii lui i-a fost tăiat capul.

Vezi despre aceasta mai pe larg în a noastră Istorie a curţii otomane, şi aici mai jos în capitolul Despre preacurata Fecioară şi Iisus Hristos Mîntuitorul.