Dabetularz

Acesta era de atîta mărime şi înălţime la trup încît, cînd intra în ocean pentru prinsul peştilor, adîncimea apei nu-i ajungea nici pînă la gleznele picioarelor şi, prinzînd din cei mai mari (care sînt în general numiţi balene), întinzînd mîna în faţa soarelui şi frigîndu-i ca la foc, în fierbinţeala soarelui, aşa îi mînca. Deci acestui gigant, pire trăia la marginea Indiei, i-a poruncit Dumnezeu să-l viziteze pe robul şi prorocul său Noe. Acela, după porunca lui Dumnezeu, lăsînd îndată vînatul peştilor, s-a dus la Noe şi, urîndu-i pace, a întrebat pentru ce-l cheamă, de vreme ce el a venit din porunca lui Dumnezeu. Noe a răspuns că n-are nimic să-i poruncească, decît ca să-şi pieptene barba cu degetele în chip de pieptene. Făcînd lucrul acesta după poruncă, atîta grămadă de lemne a scuturat din barba sa, încît le-a fost de ajuns pentru construirea acelei corăbii. Iar lemnele acelea erau copaci întregi care, cînd trecea el prin păduri dese şi de neumblat şi rupea totul înaintînd, chiparoşi de mai mulţi ani şi molizi se înfigeau în barba lui ca nişte surcele mici. Deci construind Noe corabia din aceste lemne, a intrat în ea cu familia (casnicii) şi cu toate vietăţile (precum se povesteşte în Sfînta Scriptură) şi, întinzînd pînzele, o îndrepta cu cîrma (de unde şi zicala lor : „Dacă ţi-e cîrmaci Noe, de ce te temi de valurile mării ?”) ajutîndu-l şi păzindu-l dreapta lui Dumnezeu.