Sfîntul Înaintemergătorul

Ei cred mai întîi că sfînt şi proroc este Iahîia bin Zekrie, adică „Ioan fiul lui Zaharia”, despre care Curanul în capitolul 30 zice că „Dumnezeu i-a insuflat sufletul în pîntecele maicei lui şi prin fiul ei a făcut o minune vădită”. Din moaştele sfântului Ioan se păstrează şi acum în vistieriile sultanilor mîna dreaptă de la cot pînă la degete, iar pe ea e făcută o brăţară de aur împodobită cu pietre scumpe pe care e scris : Χεµρ τοÐ ¦γίοu ’Iwάnnο τοÐ Pροdρ¨mοu adică „Mîna sfîntului Ioan Înaintemergătorul”.

Muhammed al doilea care a luat Ţarigradul a poruncit ca foarte multe moaşte ale altor sfinţi să fie aruncate în mare ; numai această mîna a sfîntului Ioan a vrut s-o păstreze în biblioteca palatului, care e şi pînă acum foarte vastă. Nu cu mult înainte de anii noştri un grec, giuvaergiul sultanului Muhammed al patrulea, fiind introdus în palatul cel mai dinăuntru al vistieriilor ca să aşeze pietrele scumpe spre o trebuinţă oarecare, a mărturisit că a văzut mîna sfîntului Ioan şi că a citit inscripţia mai sus zisă, ceea ce recunoaştem că e posibil, deoarece şi în arhivele patriarhale este scris că împăraţii creştini, înainte de cucerirea cetăţii, aveau drept comoară de nepreţuit mîna dreaptă a sfîntului Ioan înaintemergătorul.