Sfîntul Pavel

Iar despre sfînta Evanghelie astfel băsmuiesc că ar fi stricată şi falsificată de dumnezeiescul Pavel : Poles, zic ei, venind la credinţa evanghelică şi, după înălţarea lui Hristos, propovăduind, împreună cu ceilalţi ucenici, învăţătura Evangheliei neamurilor şi iudeilor, a fost cîndva întrebat de ucenicii pe care îi adunase : „După Hristos, Fiul Măriei, va veni un alt proroc sau nu ?” Pavel însă a răspuns : „Nicidecum”. Iar cînd aceia au repetat: „Ce se înţelege atunci prin numele lui Muhammed care se citeşte în Evanghelie şi care se propo-văduieşte de alţi ucenici ai lui Hristos, aşa cum scrie în Evanghelie, anume că a prezis Hristos că după el va veni alt proroc care-i va învăţa adevărul ?” (aici ei fură cuvintele lui Hristos dela Ioan, unde făgăduieşte să trimită pe Duhul Sfînt), Pavel n-a putut să răspundă nimic, de aceea a stricat Evanghelia şi în locul unde a fost scris Muhammed a pus Firaklitis, adică Pàρ¡klhτοn, „Mîngîietorur. Şi mai spun, în chip dezmăţat, că Pavel e cel ce ar fi adăugat că Iisus, fiul lui Meriem, este fiul lui Dumnezeu. De aceea muhammedanii cred că sensul (înţelesul) adevărat şi curat al învăţăturii evanghelice e cuprins tot în Curanul lor, iar cele ce se citesc în Evanghelii şi nu se află în Curan, toate acelea sînt falsuri şi adausuri de-ale lui Pavel.

Despre moartea sfîntului Pavel au născocit o fabula pe cît de nelegiuită, pe atît de mincinoasă. Ei spun că Pavel a făgăduit ucenicilor săi că nu va muri niciodată, ci asemenea lui Hristos se va sui viu la al treilea cer (acestea se văd a fi furate din Epistola sfintului Pavel către evrei, unde spune ca va fi răpit pînă la al treilea cer) şi acolo are să petreacă cu Hristos. Iar cînd a trecut vremea, văzînd Pavel că nu poate face acest lucru, fiind învechit şi bătrîn de ani, ca să se arate că le-a prezis adevărul, a poruncit în taina să se pregătească un vas mare de lut în care putea încăpea ca totul şi a îngropat acel vas în cel mai ascuns loc al locuinţei sale şi l-a umplut cu argint viu (mercur) pînă sus. După ce a făcut acestea a chemat ucenicii săi şi le-a descoperit că vine vremea suirii lui la cer şi a poruncit ca toţi să petreacă timp de patruzeci de zile în rugăciuni şi privegheri, şi nimeni să nu îndrăznească să intre în cămara în care se va închide el, ci numai să păzească pe dinafară, priveghind pe rînd zi şi noapte, ca nu cumva după înălţarea lui la cer să le pară că s-ar fi ascuns sau că a fugit în taină şi s-a mutat în alt loc. Deci, pe cînd ucenicii lui îl păzeau astfel, neîndrăznind timp de patruzeci de zile să intre în cămara lui (a lui Pavel), Pavel a intrat în vasul acela plin cu mercur, s-a afundat în el şi s-a înecat. Jar mercurul (spun ei) avînd putere prin natura lui să pătrundă toate, să le mănînce şi să le nimicească, în timpul celor patruzeci de zile i-a dizolvat tot trupul şi oasele, încît din moaştele trupului lui nu s-a mai arătat pe urmă nimic în acel vas. Iar ucenicii, necunos-cînd şiretenia şi vicleşugul că Pavel a fost ros de mercur în acel loc ascuns şi întunecos, au crezut că el a fost mutat la cer, şi au răspîndit în poporul cel lesne crezător slava suirii lui la al treilea cer. Şi aşa, aceaEvanghelie stricată de el şi predată ucenicilor lui a fost după aceea primită ca adevărată şi firească (lepadîndu-se cealaltă). Sînt mulţi prostănaci la muhamme-dani care cred ca acea Evanghelie adevărată şi nestricată se află şi pînă acum la patriarhii creştinilor dar, ca să nu fie arătat numele lui Muhammed scris în ea, o ascund cu grijă şi o transmit numai succesorilor lor în ceasul morţii, sub cumplit şi înfricoşat blestem. Acestea sînt cele ce se vorbesc în chip dezmăţat despre Pavel, cel mai mare dintre apostoli şi despre Evanghelia cea stricată de el.