Scena IX

MIȚA, NAE. Mița merge și încuie ușa din fund

NAE: Pentru ce încui ușa?

MIȚA (în fund) : Poate să vie iar cineva să ne facă deranj... Am să-ți spui ceva în liniște... (pauză) Nae! (coboară încet, emoționată) Bibicule! nu mă mai iubești... (un pas și se oprește)

NAE (d-abia întorcându-se) : Ei na! de unde ți-a mai venit ș-asta-n cap ?

MIȚA (încă un pas) : Pentru ce n-ai venit alaltăieri seara când ți-am scris ?

NAE (același joc) : Eram bolnav alaltăieri...

MIȚA (coborând, cu energie) : Minți!... Ai primit biletul meu?

NAE: Da.

MIȚA: Unde mi-e biletul? Arată biletul...

NAE (după ce se caută prin toate buzunarele) : Pesemne că l-am pierdut.

MIȚA: L-ai pierdut? Unde l-ai pierdut?

NAE: Știu eu unde l-am pierdut? daca știam că-l pierz, firește că nu-l pierdeam...

MIȚA: Nu știi unde l-ai pierdut?

NAE: Nu...

MIȚA (strașnică) : Bibicule! Bibicule!

NAE: Ei?...

MIȚA: Vezi tu sticluța asta? (scoate din buzunar o sticluță mică și i-o arată)

NAE: Ei, ce?

MIȚA: Știi ce are înăuntru?

NAE: Cerneală...

MIȚA: Nu cerneală, Năică,... vitrion englezesc!

NAE (dându-se înapoi) : Vitrion? ești nebună?

MIȚA: Da, vitrion! ți-e frică?

NAE: Firește că mi-e frică, na!

MIȚA: Pentru ce, daca te știi curat?

NAE: Pentru că tu nu știi ce e vitrionul...

MIȚA: Ba da... e un fel de metal...

NAE: Nu știi ce poate face ?

MIȚA: Ba da; pârlește, Năică; arde, Bibicule, momentan tot, tot, și mai ales ochii!

NAE: Dă-mi sticluța...

MIȚA: Aș!

NAE: Pentru ce să ții asemenea lucruri ? pentru ce ?

MIȚA (vrând să izbucnească) : Pentru ce?... Îmi trebuie...

NAE: Pentru ce îți trebuie?

MIȚA (izbucnind): Pentru ce? (cu un gest mare, care face pe Nae să-și acopere ochii, dându-se repede înapoi) Pentru dumneatale, musiu Năică, și pentru Didina dumitale!...

NAE (pălind): Care Didină? tu știi ce spui!

MIȚA: Știi și d-ta mai bine decât mine; nu umbla cu mofturi, șarlatane. Care Didină, 'ai? Didina, pentru care mă traduci pe mine; Didina, pe care o iubești; Didina, la care ai fost az-noapte, mizerabile!

NAE: Nu e adevărat, am stat acasă bolnav.

MIȚA: Minți! Adineaori spuneai că nu știi unde ai pierdut biletul... Să-ți spui eu: biletul meu l-a găsit în odaie la Didina d-tale respectivul ei.

NAE: Respectivul ? Pampon ?

MIȚA: Vezi! vezi! știi cum îl cheamă; da, unul înalt, bărbos, fioros, cu care o să ai a face chiar astăzi; pentru că s-a întâlnit cu mine aici, mi-a arătat biletul meu, și eu i-am declarat că omul cu traducerea este acela care mă traduce și pe mine, (Nae se plimbă agitat) amantul meu, fidelul meu amant, căruia eu (obidită) i-am fost întotdeauna fidea.

NAE: Ce-ai făcut?

MIȚA: Pampon te caută să te omoare... A! dar până să-și răzbune el, am să vă omor eu, eu! pe Didina, pe tine, și pe mine!... (se trântește pe un scaun desperată și isterică și-și ascunde capul în mâini)

NAE (apropiându-se binișor de ea și căutând s-o mângâie) : Mițo, neică, vino-ți în fire...

MIȚA: Lasă-mă! (îl respinge)

NAE (apucând-o în brațe și căutându-i buzunarul): Nu; nu te las, pentru că te iubesc... numai pe tine... te iubesc... numai... pe... tine... (a găsit buzunarul, a luat sticluța, se ridică repede și schimbând tonul) înțelege că e încurcătură la mijloc. Mi-ai pus pe nebunul de Pampon în cap.

MIȚA: D-ta ți l-ai pus...

NAE: Vrei scandal cu orice preț?

MIȚA: Da, (ridicându-se) vreau scandal, da... pentru că m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate: ai uitat că sunt fiică din popor și sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, că-n vinele mele curge sângele martirilor de la 11 Fevruarie; (formidabilă) ai uitat că sunt ploieșteancă — da, ploieșteancă! — Năică, și am să-ți torn o revuluție, da' o revuluție... să mă pomenești!...

NAE (cam zâmbind) : Nu fi nebună!... Ce-o să faci ?

MIȚA (căutând sticluța în buzunar) : Ce să fac? (n-o găsește; se uită rătăcit împrejur... Nae i arată de departe, râzând, sticluța; ea dă un țipăt) A! mi-ai furat sticluța, scamatorule! (repezindu-se la el pe după mobile) Dă-mi sticluța, șarlatane, mizerabile, infame! (se aud bătăi tari în ușe)

NAE: Taci! bate cineva!

IORDACHE (de afară): Deschideți! deschideți degrabă!

MIȚA: Nu vei deschide, până nu-mi dai sticluța! (se pune în dreptul ușii. Nae o dă în lături, trage ivărul și deschide. Iordache intră repede)