Scena III

IORDACHE în costum de oraș, IPISTATUL, doi SERGENȚI DE NOAPTE, apoi PAMPON, CRĂCĂNEL și CATINDATUL

IORDACHE (intrând și oprindu-se în ușe, arată dezordinea din prăvălie Ipistatului; cu ton dezolat): Iacă, domnule, iacă în ce hal e prăvălia!...

IPISTATUL (grav): Nu-i niminea.

IORDACHE: Pesemne a fugit!... (se aude alt zgomot în odaie.) Scotocesc în odaie! să nu fugă pe fereastră!...

IPISTATUL (sergenților): După ei degrab'! (sergenții, Ipistatul și Iordache se reped spre odaie; în momentul acesta intră Crăcănel și Pampon) Stați! Puneți mâna pe ei! (sergenții înhață cu putere unul pe Pampon și altul pe Crăcănel )

CRĂCĂNEL: Poliția!

CATINDATUL (care a scos și el capul pe ușe, să intre): Poliția! (își trage repede capul înapoi; Iordache merge repede în odaie)

PAMPON (zbătându-se în mâinile sergentului): Pentru ce, domnule?

IPISTATUL (bătând din picior și din mână, aspru): Vorrrbă!... Ce căutați noaptea în prăvăliile negustorilor?

CRĂCĂNEL: Căutam o persoană...

PAMPON: Da, o persoană...

IPISTATUL (același joc, mai aspru): Vorrrbă! Ce persoană?

CRĂCĂNEL: Pe Bibicul.

PAMPON: Pe Bib...

IPISTATUL (același joc, și mai aspru): Vorrrbă!

IORDACHE (intrând repede din dreapta, cu gura mare) : Cum Bibicul, ce Bibicul, care Bibicul, domnule? Mofturi! Aici nu șade Bibicul... știe d. subcomisar cine șade aicea. Ia-i, d-le subcomisar, sunt pungași!

PAMPON (ținut strâns de sergent): Eu pungaș ?

CRĂCĂNEL: Noi pungași! Așa umblă pungașii îmbrăcați?

IPISTATUL (și mai aspru, același joc crescendo) : Vorrrbă!... Da' oamenii de treabă așa umblă?... Pe unde ați intrat?...

CRĂCĂNEL: Pe ușe.

PAMPON: Da, pe...

IPISTATUL (foarte aspru) : Vor...vorrrbă!

IORDACHE: Da, pe ușe. Da' întreabă-i d-ta cum a intrat pe ușe. A spart-o, d-le. Eu eram în odăiță dincolo; am simțit că sparge cineva ușa: de frică să nu m-apuce în casă să mă omoare, am ieșit pe dincolo pe fereastră ca să dau de știre la secție...

CRĂCĂNEL: Nu-i adevărat!... noi...

PAMPON: Am văzut...

IPISTATUL (aspru rău de tot): Vor... vorrrbă! (sergenților) — Haide! luați-i! la secție! (sergenții împing pe Crăcănel și Pampon.)

CRĂCĂNEL: D-le subcomisar, îmi pare rău... (sergentul îl împinge) Nu! nu da brânci, domnule!

IPISTATUL (grozav de aspru): Vorrrbă! (sergenților) Haide odată!

PAMPON (împins de sergent): Da, da' nu scapă Bibicul cu asta. (sergentul îl împinge.) Nu! nu da brânci, domnule!

IPISTATUL (scrâșnind din dinți): Vorrrbă! La secție! (sergenții scot, prin fund, în brânci pe Pampon și pe Crăcănel.)

IPISTATUL (merge după ei până la ușe; cum au ieșit, el se întoarce repede înapoi, și cu tonul foarte dulce): Iordache... știi de ce venisem eu ?

IORDACHE: Cum să nu știu, daca ți-am făcut denunțul să-i iei...

IPISTATUL: Nu, știi așa vine vorba... Uite ce vream să te rog eu: am o listă de lotărie. (scoate o listă mare)

IORDACHE: Iar?

IPISTATUL: Un franc numărul... mai sunt numai trei numere!...

IORDACHE: Ce?

IPISTATUL: Un portabac cu muzică: are două cântece. (scoate portabacul și-l face să cânte)

IORDACHE: Bine, ăsta parcă-l mai puseseși o dată la lot; aveam și eu un număr.

IPISTATUL: Da, s-a și tras, la Anul Nou.

IORDACHE: Ei?

IPISTATUL: Am câștigat-o eu; oprisem și eu un număr... Acu o pun iar, voi să-mi mai încerc norocul... Mă rog ție, nu mă refuza, pune și tu unul... să le completăm odată...

IORDACHE (i dă un franc și scrie): Iaca.

IPISTATUL (strânge lista, o bagă în buzunar și plecând) : Mersi, neică.

IORDACHE (după el): Ia vezi, nu da drumul negustorilor ălora, până nu venim eu ori d. Nae; să vedem, să nu ne fi luat ceva din prăvălie...

IPISTATUL (oprindu-se în ușe cu intenție foarte fină): Vor... vorrrbă! las' pe mine, îi regulez eu... (iese învârtindu-și muzica.)