CAZU-CUZAI
Am publicat în numarul trecut o epigramă inedită a popularului Teleor, căruia, precum se știe în cercurile literare de la berăria cooperativă, i se zice de cătră amicii invidioși Țața, pentru limba lui prea înțepătoare. Epigrama Țaței era adresată unui burghez parvenit, care cu cât se înalța, cu atât pare poetului mai mic: foarte ingenioasă epigrama Țaței!
Ce se-ntâmpla însă, spre marea noastră mirare?
Un confrate din Iași, Evenimentul, vine și ne spune că un oarecare domn Cuza scrisese mai demult, în Epigramele sale, una aproape la fel cu a Țaței și o și citează întreagă:
Iată-le amândouă aceste epigrame:
TELEOR-ȚAȚA
E lucru natural,
Iubitul meu amic:
Cu cât te-nalți mai sus,
Cu-atât te vaz mai mic.
DOMNUL CUZA
Te-ai înălțat atât de sus,
Iubitul meu amic,
Încât să nu te miri că-mi pari,
De jos, atât de mic.
Am rămas trăsniți de nedomirire, zdrobiți de rușinea ca fuseserăm atât de ignoranți în istoria politică și literară a patriei: să nu știm că răposatul domnul Cuza, pe lângă unirea principatelor, împroprietarirea țăranilor și secularizarea mânăstirilor închinate, mai făcuse și epigrame.
“Nu se poate! am zis. Desigur Evenimentul a fost indus în eroare.”
Dar iată că din toate părțile țării ne sosesc telegrame, scrisori și cărți postale, prin cari ni se confirmă aserțiunea ziarului ieșean.
Toată această monstruoasă corespondenta este în versuri mai mult sau mai puțin răutăcioase la adresa Țaței. Ca să se-nțeleagă mai bine aceste răutăți, trebuie să spunem că Țața, vechi impiegat la Ministerul Instructiei Publice, prin bugetul cel nou al acestui departament, a fost favorizat, adică n-a fost suprimat, ci numai retrogradat — din șef de masă, copist.
Iată acuma câteva mostre din acele răutăți la adresa Țaței:
Precum schinteia licărește
De zgândărești oleacă spuza,
Oricine-ar zgândări, găsește
Sub Teleor pe A. C. Cuza.
*
E natural că te-a redus
La gradul de copist,
Când copiezi așa exact,
Ferventule Cuzist.
*
Ajunul Pastelui!... redus!!
Lui Teleor îi crapă buza!!!
Atunci!!!! e-ngrozitor de spus!!!!!
Făcu apel la A. C. Cuza!!!!!!
*
Teleor, dragă țațică,
Te prinsei, mânca-ți-ai muza,
Și nu cu ocaua mică,
Ci cu ocaua lui Cuza.
Desperați, am alergat la Teleor.
— Ce ne-ai facut, Țațo?
Și i-am spus totul.
Țața, cu mult sânge rece, ne-a răspuns că este dinastic și niciodată n-a fost cuzist, că nici nu vrea să știe că a existat vreodată un domn Cuza.
— Bine, toate astea sunt frumoase, cum le spui dumneata, dar, orișicum, pentru cititorii nostri, ar trebui să avem o scuză.
— Cine se scuză se A. C. Cuza! răspurise Țața imperturbabil.
Moftul Român nr.2, Duminică 8 Aprilie 1902
