II

Același biurou de avocat. În aceeași zi, orele patru d. a.

Avocatul intră cu servieta subsuoară, urmat de fecior.

Avocatul: Afară de ăștia nu m-a mai căutat nimeni?

Feciorul (gândindu-se mai bine): Ba da, conașule, un popă și o damă tânără; a zis popa că vine mai târziu.

(S-aude soneria zbârnâind cu insistență.)

Avocatul: Vezi cine e.

(Feciorul aleargă. Avocatul s-așază la biurou, își desface servieta și deschide un dosar.

Un popă venerabil intră. E un om de vreo șaizeci și cinci de ani; barbă și păr mai mult albe; fața foarte roșie mai ales la pomete și alte proeminențe; ochii spălăciți, albaștri, dulci și lăcrimoși. Poartă în mâna dreaptă baston înalt, negru, cu măciulie de os alb; mâna stângă o ține în buzunarul giubelii; cu toate că părintele pășește cu multă metodă aplecându-se-ntr-o parte, tot se denunță aproape sigur unui ochi deprins că mâna stângă a părintelui, disimulată sub giubea, duce o greutate considerabilă.

În urma părintelui, o tânără persoană, ca de vreo optsprezece ani: o frumusețe de fată; ochi verzui mari, sub gene și sprâncene negre ca și părul buclat al capului; naltă și mlădioasă, mergând, pare că plutește - la grâce plus belle encore que la beaute! E foarte cochet îmbrăcată: o pălărie de pâslă în tricorn, de coloare gris-fer, tivită pe margini cu șiret de fir, ca și manteluța de aceeași coloare - șic de tot.)

Avocatul: Blagoslovește, părințele.

Popa: Domnul, taică!

Avocatul: Ia poftiți, luați loc.

Tânăra: Mersi.

(Părintele și tânăra se așază lângă biurou în fața avocatului. Părintele se așază, cu metodă, așa că ajunge cu mâna stângă la potrivită distanță ca să poată lăsa binișor jos pe covor sarcina purtată pe sub giubea. Șezând jos părintele, poalele giubelii se dau într-o parte, așa că jos lângă scaun se vede acum bine ce ținuse părintele-n mână: o legătură de basma roșie cadrilată în stil scoțian. Legătura stă țapănă-n picioare într-o formă conopiramidală prelungă și coronată cu două funde-nnodate-n cruciș - o siluetă foarte zveltă.)

Avocatul (care privește adânc și foarte distrat la tânăra persoană): Dv. sunteți fiica părintelui, domnișoară?

Tânăra: Nu sunt domnișoară, domnule...

Popa (cu duios regret patern și foarte răgușit): Nu mai e de trei ani domnișoară, biata fată!... s-a dus de mult bunul ei!... Acu încă, gândim, dacă o vrea Maica Precista, să devorțăm...

Avocatul (care privește cu multă stăruință la tânăra clientă, fără s-asculte îndestul vorbele părintelui): Damă, care va să zică?... damă?

Tânăra: Da, domnule, damă... 

(Părintele se uită la legatură, să vază dacă șade bine; legătura își ține mândră fundele-n sus.)

Avocatul: Așa tânără!... De câți ani, doamna mea?

Tânăra: Am împlinit optsprezece ani la două dechemvrie trecute.

Avocatul (din ce în ce mai dus): La două dechemvrie!... Așa tânără!!

Popa: La sfântul prooroc Avacum...

Avocatul (și mai dus): Avacum!... Așa tânără!

Tânăra (tristă): ...și fără noroc!

Avocatul: Fără noroc! dumneata?...

Popa: Uite, ea! dacă n-a vrut Maica Domnului!

Tânăra: De-aia am venitără la dumneatale. (Roșește.)

Avocatul(fericit): La mine...

Popa: Pentru ca s-o devorțezi.

Avocatul: O divorțez.

Popa: Și helbet! cunoaștem și noi filotimia obrazului... Al dracului am răgușit... sfintele sărbători!...

Avocatul: Slujbă multă...

Popa: Al dracului... Și lumânările proaste... fac fum...

Avocatul: Părinte, nu luați o cafea?... Doamna nu ia o dulceață, bonboane?

Tânăra: Mersi... (Roșește.)

Popa: Ba, dac-ai fi bun, mai bine un pahar de vinișor; mâncai niște afurisiți de țâri.

(Avocatul sună. Feciorul intră; apoi, după ce a primit de la stăpân un ordin discret, iese.)

Avocatul: Dar, pardon, am uitat să întreb cum se numește doamna...

Tânăra: Acrivița Popescu. (Roșește.)

Avocatul: Acrivița?! Frumos nume... Acrivița!

(Feciorul intră cu o tavă, pe care poartă o sticlă de vin, pahare, apă și dulceață. Avocatul se scoală, apropie un gheridon lângă biurou între părinte și tânăra clientă. Feciorul așază pe gheridon tava și, la un semn al stăpânului, se duce. Avocatul servește părintelui un pahar de vin și damei dulceață.)

Părintele (punând mâna pe pahar): Nu-i vorba, am mai băut un păhărel; fusei adineaori pe la Hanu Roșu, de gustai un pelin (se uită iar la legătură) la Bărăție... la Andrei, de! 

Avocatul: A!... la Andrei...

Popa: Luai de probă pentru casă vreo trei chile. (Iar se uită la legătură.)

Tânăra (după ce a luat dulceață și a băut puțină apă, se caută să-și găsească batista): A! mi-am uitat batista... (Roșește.)

Avocatul (scoate pe a lui neatinsă din buzunarul redingotei și o dă clientei): Poftiți, doamnă...

Tânăra (ia batista, se șterge la guriță; apoi dându-o înapoi): Opoponax?

Avocatul: Da, parfumul meu favorit.

Tânăra: Ș-al meu. (Roșește.)

Avocatul (încântat): Ș-al dumitale!... (Se apropie mai tare de ea și o priveste adânc, punând apăsat batista pe buzele lui.)

Părintele (care a băut paharul): Strașnic vinișor, taică! (își mai toarnă un pahar.)

(Pe când avocatul pledează cu multă volubilitate foarte încet și de aproape Acriviții, și dânsa se face din ce în ce mai roșie la obraz fără să răspundă, părintele scoate din buzunar un țâr; pe urmă ia de pe masă un presse-papier, care reprezintă bustul lui Ciceron în bronz; ține țârul de coadă, culcat pe marginea biuroului și-l bate bine cu capul bustului, să-l frăgezească.)

Avocatul (mai tare, așa încât se aude): ...care merită a fi fericită!

Tânăra: Eu fericită? (Roșește.)

Părintele (la al treilea pahar): Strașnic vinișor!

Avocatul: Așadar, să vedem ce motive putem invoca.

Părintele: Ce motive? ce motive? Iacă, o despart eu, că-i sunt tată; și pace bună! nu mai vreau s-o las să trăiască cu un pârlit (golește paharul), cu un fecior de...

Avocatul (turnându-i încă un pahar): Apoi, nu merge așa, părințele. Trebuie să găsim motive și (cu hotărâre) le vom găsi! trebuie să le găsim!

Părintele: Găsește-le, taică! de ce ești dumneata avucat?

Avocatul (sună nervos; feciorul intră): Stai la ușe; să nu intre nimeni fără să m-anunți... (și mai nervos:) Ai înțeles?

Feciorul: Am înțeles. (Iese.)

Avocatul (către tânăra): Să vedem... (ia un scaun și se așază, cam cu spatele la părintele, și cât permit genuchii mai aproape, fațăn față de clientă, care roșește tare. Părintele bate cu bustul oratorului alt țâr.) Să vedem... Se poartă nedelicat cu d-ta?

Tânăra: Prea nedelicat...

Avocatul: Te insultă vreodată?

Tânăra: Numa o dată?...

Popa: O-njură de părinți...

Avocatul: Mizerabilul! Față cu martori?

Popa: Nu! în particuler... zice că e-n glumă... Ce fel de glumă?... vorba aia: glumă-glumă... (Golește paharul.)

Avocatul: A părăsit vreodată domiciliul conjugal?

Tânăra: De câte ori!... Mergea p-afară... zicea că cu inspectorul... când era în slujbă...

Avocatul: Când era în slujbă?... Acuma nu mai e?

Popa: Acum l-a luat dracul! l-a suplimatără... de la Paști!

Tânăra: Odată, astă-toamnă, m-a lăsat fără un santim acasă și a stat vreo trei săptămâni în Dobrogea; i-am scris de zece ori și nici nu mi-a răspuns.

Avocatul: ...în Dobrogea?

Tânăra: Și, toată ziua și toată noaptea, la Berăria Cooperativă, cu actori și... cu actrițe!

Avocatul: ...Și... am uitat... cum îl cheamă pe bărbatul dumitale?

Tânăra: Lae Popescu!

Avocatul: Lae Popescu!

Popa: Feciorul Tarsiții Popeaschii, văduva lui Popa Sava de la Caimata, care a dărămat-o răposatul Pache, Dumnezeu să-l ierte! când a făcut bulivardu ăl nou.

Avocatul (foarte vesel): Doamnă, afacerea dumitale e ca și terminată; motivul este găsit! ești ca și divorțată; îți dau parola mea de onoare... (Se apropie și-i spune ceva foarte încet, cu multă căldură.)

Clienta (roșind grozav, șoptește): Mersi!

(Se aude un zgomot afară și râsete. Feciorul intră și spune o vorbă stăpânului.)

Avocatul (repede cătră părintele și cătră tânăra clientă): Părinte, doamnă, vă rog, iute treceți dincoace în salon! iute, vă rog! e cineva care are o afacere... 

(Părintele s-apleacă, își ia legătura, se ridică de pe scaun; asemenea și tânăra; părintele trece întâi, apoi tânăra condusă la braț foarte strâns de avocatul. Când acesta închide după ei ușa salonului, se deschide ușa biuroului și apare coana Tarsița, urmată de fiu-său, Lae. Cocoana e și mai veselă ca dimineața.)