III

Cocoana: Eu sunt și cu mine, țațo! Bonjur!

Lae: Bonjur.

Avocatul: Bine c-ați venit! vă așteptam; chiar acu am pomenit de dv.

Cocoana: Să mă-ngropi!... De-aia sughițam eu adineaori! (S-apleacă la urechea avocatului, îi șoptește ceva și râde; după ce i-a vorbit, îi duhnește în față.) Așa-i că acu nu mai miros?... Vezi... de dimineață, pe stomacul gol... se simte... Ei! ce ne facem?... Băiatul n-a găsit scrisorile alea... pesemne că i le-a furat dumneei.

(Se aud în salon bufnituri înfundate parc-ar pisăgi cineva, ceva, pe o masă.)

Lae: E capabelă!

Avocatul: Cocoană, nu mai este nici o nevoie de scrisori, am găsit eu alt motiv mai puternic decât toate... Afacerea fiului d-tale este ca și terminată; e ca și divorțat, pot să-ți dau parola mea de onoare... (Râzând.)Ce-mi dai?

Cocoana (s-apleacă la ureche; avocatul se ferește): Parol! să mor! (Râde tare, își udă pe buză buricul degetului mare de la mâna dreaptă și-l arată-n sus.)

Avocatul (cătră Lae): Mă rog, d-ta ești un caraghios? (Cocoana râde.)

Lae: Cum, domnule?

Avocatul: Lasă-mă să isprăvesc!... ești un caraghios, ori ești serios hotărât să te desparți?

Lae: Serios, domnule!

(Se aud bufnituri pe masă în salon.)

Avocatul (foarte nervos): Bine... Stați puțin. (Trece din biurou în salon.)

Cocoana (căutând chibrituri pe masă, dă de pieile și șira țârului): A mâncat cineva țâri...

Avocatul (se-ntoarce): Uite ce e... Dacă eu aș putea convinge pe soția și pe socrul dumitale să vă despărțiți de bunăvoie, ce ai avea de zis?

Cocoana: Bucuros!

Avocatul (cătră Lae): D-ta... d-ta ce zici? că d-ta ești interesat în cauză!

Cocoana: Ce să zică el? el zice ce zic eu...

Lae: Eu zic ce zice mamița.

Avocatul: Atunci... (Se gândește o clipă.) Atunci... (Merge la ușa salonului.) Poftim, doamnă; poftim, părințele.

(Tânăra apare urmată de popă. Dând unii cu ochii de ceilalți, de o parte și de alta, exclamație de surpriză. Tablou.)

Cocoana: Ehei! sabalaerosu, taică părinte!

Popa: Cocoana prioteasa! Ptiu! bată-te mama Ana!

Cocoana (cu humor): Care va să zica v-ați hotărâtără și dv.?

Popa (asemenea): Slobod!

Cocoana: Lac să fie, că broaște!...

Popa: Lasă, că-ți cunoaștem gurița...

Cocoana: Ce spui, țato?

Lae: Lasă acu, mamițo!...

Cocoana (tânărului): Taci, prostule!... (Popii:) Gurița mea, ai?

Popa: Gurița d-tale.

Avocatul: Ei, acum ne-am înțeles! lăsați mofturile. (Cocoana, privind lung la popa, face semn avocatului ca de tras la măsea; popa, privind la ea, face același semn avocatului; Lae își netezește pălăria; Acrivița roșește.) Care va să zică, este hotărât: fiecare soț dorind deopotrivă să se despartă, vom face cererea împreună, întemeiată pe art. 214..., consimțimânt mutual. Poftiți, ședeți.

(Toți șed. Popa își toarnă un pahar; cocoana fumează; Lae își netezește pălăria și Acrivița roșește.)

Avocatul (cătră Lae): D-ta șezi colea și scrie. Să facem petiția. (Lae se așează la biurou cu pana-n mână. Avocatul cătră prioteasa Tarsița, prezintându-i un chibrit aprins pentru țigară.) Ai văzut? (încet și serios:) Ei! ce-mi dați?

Cocoana (râzând și aruncându-i fum în obraz): Bravos! Tot noi să-ți dăm?... Să-ți dea... (Face cu ochiul arătând pe tânăra; apoi vrea să s-aplece la ureche, dar se oprește, aducându-și aminte de ceva)... U! Bată-te norocul! uitasem! (Scoate din buzunar o sticlă de spițărie și o dă avocatului.) Anghelica! teribelă pentru stomac și... (Râzând, s-apropie de urechea avocatului și, făcându-i cu ochiul, îi șoptește o vorbă, apoi iar cu degetul ud.) Parol! să mor! e lucru mare!

Avocatul (cătră Lae): "Domnule Președinte... subsemnații..." numele d-tale întreg...

(Avocatul șade, la spatele scriitorului, aproape de tot de tânăra clientă, și dictează petiția, pe când părintele Petcu bate un țâr, iar cocoana Tarsița aprinde o țigaretă militară.)