TRAHANACHE, FARFURIDI și BRÂNZOVENESCU stau împrejurul unei mese rotunde, studiând listele electorale; fiecare are câte un creion în mână
BRÂNZOVENESCU: Șaizeci și nouă cu roșu, buni... unsprece cu albastru... ai lor...
FARFURIDI: Doisprezece...
TRAHANACHE: Ai puțintică răbdare... unu, doi, cinci... șapte... zece... unsprezece.
FARFURIDI: Doisprezece...
TRAHANACHE: Cu Ienache Siripeanu.
BRÂNZOVENESCU: Nici nu mai are drept de vot, de când și-a măritat fata... Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Dacă votează, merge la pușcărie onorabilul.
TRAHANACHE: Ai puțintică răbdare... Da' dacă-l putem aduce să voteze cu noi?
FARFURIDI: Altă vorbă... Să voteze cu noi, e ușor; are procesul cu epitropia bisericii, săptămâna viitoare... dar să voteze cu noi? Adică cum să voteze cu noi?...
BRÂNZOVENESCU: Adică cum să voteze cu noi?
TRAHANACHE: Să voteze cu noi.
BRÂNZOVENESCU: Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră? Adică „noi", partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi? Noi încă nu știm...
TRAHANACHE: Mă rog, aveți puțintică...
FARFURIDI: Nu știm...
TRAHANACHE: Mă rog, aveți...
FARFURIDI: Ba eu merg și mai departe și zic, cum ziceam lui amicul meu Brânzovenescu: mă tem de trădare...
TRAHANACHE: Cum de trădare?
BRÂNZOVENESCU: De-aia noi astăzi când am mirosit ceva cumva...
FARFURIDI: Ceva cumva...
TRAHANACHE: Ceva cumva?
BRÂNZOVENESCU: Dacă e ceva la mijloc...
FARFURIDI: Ceva la mijloc...
TRAHANACHE: Ceva la mijloc?
FARFURIDI: Da, așa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie!
BRÂNZOVENESCU: Dar cel puțin s-o știm și noi! (Trahanache vrea să-i întrerupă, fără să izbutească)
FARFURIDI: Pentru că eu am zis-o cu străbunii noștri, cu Mircea cel Bătrân și cu Vlad Țepeș, neică Zahario: îmi place trădarea, dar...
TRAHANACHE: Mă rog, ai puțintică...
BRÂNZOVENESCU: Ce răbdare, neică Zahario! Nu mai e vreme de așa lucru... Astă-seară e întrunire?
FARFURIDI: Mâine începe alegerea?
TRAHANACHE: Da...
FARFURIDI: Ei! pentru cine votăm?
BRÂNZOVENESCU: Pentru cine votăm?
TRAHANACHE: Aveți puțintică răbdare! Pentru cine ați mai votat și până acuma?
BRÂNZOVENESCU: Nu înțeleg.
FARFURIDI: Nici eu.
TRAHANACHE: Mă rog, ia să ne tălmăcim noi puțintel...
FARFURIDI: Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem și noi.
TRAHANACHE: Ce sunteți d-voastră, mă rog? Vagabonți de pe uliță? nu... Zavragii? nu... Căuzași? nu... D-voastră, adică noi, suntem cetățeni, domnule, suntem onorabili... Mai ales noi suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului școlar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comițiului agricol și ețetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă binele nostru...
BRÂNZOVENESCU: Așa e…
FARFURIDI: Așa e, dar...
TRAHANACHE: Dar ce? Numele candidatului poate să fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, după cum cer enteresurile partidului. Din moment în moment așteptăm să-l știm... Prefectul trebuie să vie; nu-l așteptăm să vie de la telegraf? Nu bate telegraful?... Bate; ce treabă alta are? Poate că acuma când noi vorbim, poate să fi și sosit numele... pe sârmă, stimabile... Da, pe sârmă, ce crezi d-ta?
FARFURIDI: Toate bune și frumoase cum le tălmăcești d-ta, neică Zahario, dar nouă... nouă ni e frică de trădare...
BRÂNZOVENESCU: Nu din partea d-tale...
FARFURIDI: Nu din a d-tale...
TRAHANACHE: Da' din a cui?
FARFURIDI: Din a cui, din a cui? știi d-ta din a cui...
TRAHANACHE: Să n-am parte de Joițica, dacă știu.
BRÂNZOVENESCU: Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie...
FARFURIDI: Știi ce, venerabile neică Zahario, ia să dăm noi mai bine cărțile pe față.
TRAHANACHE: Dă-le, neică, să vedem.
FARFURIDI: Ți-am spus că mi-e frică de trădare... Ei?
BRÂNZOVENESCU: Ei?
TRAHANACHE: Ei?
FARFURIDI: Ei? ni-e frică din partea amicului.
TRAHANACHE: Care amic?
BRÂNZOVENESCU: Care amic, care amic? Știi d-ta...
TRAHANACHE: Să n-am parte de Joițica, dacă știu.
FARFURIDI: Iar te faci chinez...
TRAHANACHE: Zău nu...
FARFURIDI: Din partea amicului... Fănică...
TRAHANACHE (surprins) : Ce?
BRÂNZOVENESCU: Din partea prefectului.
TRAHANACHE (încruntat) : Cum?
FARFURIDI (scurt) : Nouă ni-e frică... de! că-și dă coatele cu Cațavencu...
TRAHANACHE (urmează jocul crescendo) : Cu Cațavencu?
FARFURIDI: Cu moftologul…
BRÂNZOVENESCU: Cu nifilistul...
TRAHANACHE (de-abia stăpânindu-și indignarea) : Cu Cațavencu? trădare? Fănică trădător! Ei bravos! Ei! asta mi-a plăcut! Ei! nu m-așteptam! Ei! ne-am procopsit!
FARFURIDI: De! noi...
BRÂNZOVENESCU: Ce ne-am zis...?
TRAHANACHE (biruit din ce în ce mai mult de indignare) : Ai puțintică răbdare, stimabile. Nu dau voie nimănui să-și permită, mă-nțelegi, să bănuiască măcar câtuși de puțin pe Fănică. Pentru mine, stimabile, mă-nțelegi, să vie cineva să-mi bănuiască nevasta, pe Joițica...
BRÂNZOVENESCU: Pe coana Joițica, onorabile…
FARFURIDI: Îmi pare rău, neică Zahario, noi nu...
TRAHANACHE (și mai indignat) : Ai puțintică răbdare... zic: pentru mine să vie cineva să bănuiască pe Joițica, ori pe amicul Fănică, totuna e... E un om cu care nu trăiesc de ieri de alaltăieri, trăiesc de opt ani, o jumătate de an după ce m-am însurat a doua oară. De opt ani trăim împreună ca frații, și nici un minut n-am găsit la omul ăsta măcar atitica rău... Credeți d-voastră că ar fi rămas el prefect aici și nu s-ar fi dus director la București, dacă nu stăruiam eu și cu Joițica... și la dreptul vorbind, Joițica a stăruit mai mult…
FARFURIDI: Ei! se-nțelege, damele sunt mai ambițioase...
TRAHANACHE (și mai indignat) : Ai puțintică răbdare... Nu de ambiț că ni era prieten, — pentru enteresul partidului. Cine altul ar fi putut fi prefect al nostru?
FARFURIDI: S-ar mai fi găsit, poate.
TRAHANACHE: Să-mi dai voie să nu te crez. Un om endepandent, care a facut servicii partidului, județului, țării... și mie, ca amic, mi-a făcut și-mi face servicii, da!... și să veniți d-voastră, tot din partid (cu ton de mustrare aspră) și să bănuiți că... să vă pronunțați cu astfel de cuvinte neparlamentare... îmi pare rău...
BRÂNZOVENESCU: În sfârșit, noi...
TRAHANACHE: Ai puțintică răbdare... Îmi pare rău... (indignat rău de tot.) Care va să zică unde nu înțelegeți d-voastră politica, hop! numaidecât trădare! Ne-am procopsit! Ce soțietate! Adevărat, bine zice fiu-meu de la facultate: unde nu e moral, acolo e corupție și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are. (în culmea indignării.) Trădare! Bravos! Fănică trădător! Frumos! (pleacă.) Salutare! salutare, stimabile! (iese foarte tulburat prin fund.)