FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU stau un minut privind unul la altul
FARFURIDI: Ei!... ți-a plăcut venerabilul?
BRÂNZOVENESCU: E tare... tare de tot... Solid bărbat! Nu-i dăm de rostul secretului. Trebuie să mai așteptăm.
FARFURIDI: Să mai așteptăm? Până când să mai așteptăm?... Deseară, la sfârșitul întrunirii, parcă-l văz pe venerabilul că se scoală și trage clopoțelul: „Stimabililor, aveți puțintică răbdare:
Candidatul Comitetului nostru este onor. d. Nae Cațavencu..."
BRÂNZOVENESCU: Moftologul!
FARFURIDI: Nifilistul! — Și bravo-n sus, și bravo-n jos, și mâine și poimâine, nenea Ghiță polițaiul aleargă, până-i iese limba de un cot și ți-l toarnă pe d. Cațavencu, care ne-a înjurat și ne-a batjocorit de atâta vreme pe toate tonurile, deputat la colegiul II... Și noi... să stăm cu mâinile în sân ?... peste poate!...
BRÂNZOVENESCU: Ce-o să faci? Te joci cu puterea?
FARFURIDI: Ce să fac?... Batem o depeșă la București, la Comitetul central, la minister, la gazete, scurt și cuprinzător: (bătând cu pumnul drept în palma stângă, ca un telegrafist pe aparatul lui, sacadat, tot textul-proiect al depeșii) „Trădare! Prefectul și oamenii lui trădează partidul pentru nifilistul Cațavencu, pe care vor să-l aleagă la colegiul II... trădare! trădare! de trei ori trădare!"
BRÂNZOVENESCU (scurt) : E tare! prea tare! n-o iscălesc.
FARFURIDI (cu tărie, impunător) : Trebuie să ai curaj ca mine! trebuie s-o iscălești: o dăm anonimă!
BRÂNZOVENESCU: Așa da, o iscălesc!
FARFURIDI: O iscălim: „Mai mulți membri ai partidului"...
BRÂNZOVENESCU: Da' dacă ne cunoaște slova la telegraf?
FARFURIDI: Punem pe altcineva s-o scrie.
BRÂNZOVENESCU: Pe cine?
FARFURIDI: Trebuie să găsim pe cineva să ni-o dea la telegraf!‘ Aide, Brânzovenescule.
BRÂNZOVENESCU: Numai să nu pățim ceva.
FARFURIDI (impunător) : Trebuie să ai curaj: anonimă. Câte ceasuri sunt?
BRÂNZOVENESCU: Cinci.
FARFURIDI: 'Aide degrab', între cinci și șase fix se-nchide telegraful... (ies cu grabă)