Capitolul III - MUZICA – TEATRUL

Să mă ierte Euterpe, Talia și Melpomene dacă, fără să încetez o clipă măcar a profesa tot cultul datorit anticilor lor sacerdoți - începând cu Orfeu, duiosul amant, care adoarme, cu divinele lui cântări, straja cu patru picioare și trei capete, spre a putea răpi din Tartar pe blonda Euridice, și terminând cu Thespis, care fut le premier qui, barbouillé de lie, promena par les bourgs (de la Grece, bien entendu) cette antiqne folie — am o adorație pasională pentru lira, coturnul și masca romane din a doua jumătate a secolului al XIX[-lea ] , pentru aceste bogate și exuberante legiuni de talente, pe cari le-aruncă, an cu an, ca două izvoare fecunde și generoase, conservatoriile noastre deja bătrâne din cele două capitale ale tânărului regat!

Un cuvânt încă, și am terminat.

După ce am trecut în revistă a vol d'oiseau principalele faze ale mișcării noastre intelectuale, de la marea și sângeroasa revoluție din 48, când o mână de bravi tulumbagii a ținut piept unei întregi armate otomane în Dealul Spirii — demni urmași ai vitejilor plăieși cari au ținut în loc pe mândrul Sobieski — și până în ajunul sfârșitului acestui veac, care a avut onoarea să ne dea un Edison, un Pasteur și un Roentgen, voi recomanda cu dinadinsul tinerimii o atentă citire a concluziunii mele.