Capitolul II - PICTURA - SCULPTURA - ARHITECTURA

Sunt așa de strâns legate aceste trei surori, încât pare că nu ni le putem închipui decât pe toate trei odată, precum nu ne putem închipui pe cele trei Grații, pe Aglae, Talia si Eufrosina, rupându-și hora lor clasică, al cărei ritm legănat l-a fixat atât de bine nemuritorul Tiziano în celebra-i capodoperă din galeria Borghese, precum nu ne putem închipui pe Clotho, pe Lachesis și pe Atropos, aceste alte trei Grații de un soi cu totul macabru, les soeurs filandieres, surorile torcătoare, cum zice naivul La Fontaine în limbajul lui îndrăzneț.

Fost-ați, domnilor și doamnelor, la Ateneul Român? Vizitat-ați salonul nostru? expoziția artiștilor în viață? Ați văzut? 

De la nudul pur clasic, cu magistralele lui pretențiuni academice, cu amplitudinile sale impecabile, în cari știința profundă rivalizează cu cea mai înaltă rafinare de execuție artistică — vedeți această carne vie, care palpită, sub a cărei epidermă străvezie curge în rățeaua fină a vaselor capilare un sânge viu și cald, și care tremură înfiorată sub privirea ochilor amatori! — și până la această grămăjuie de cireși, clasicele noastre drăganele pietroase de Pitești, rumene pe o parte, aurii pe alta, cari ar concura strălucitor cu faimoasele Montmorency, artistic aruncate pe o strachină smălțuită cu desenuri cari ne reamintesc motivele decorative celtice, — natura moartă, care totuși sub penelul artistului trăiește, — tot, tot, apoi, de la colosul de gips care ne arată capul tăiat al lui Decebal și până la figurina de pământ copt a grațioasei Doamne X... și de la planul proiect al gării de la Obor și până la schița unei vile la Bușteni, pe superba vale a Prahovei, — tot, tot ne dă dreptul să zicem: jumătatea din urmă a veacului a fost roditoare! curaj și înainte!