PREFAȚA

Ramurile de activitate publică ale unei societăți se pot compara cu deosebitele organe de viață ale unui individ. De exemplu, economia și comerțul se pot compara cu organele de hrană, cu stomacul; armata - cu puterea musculară, cu pumnii șcl. Literatura frumoasă și artele se pot compara cu obrazul, cu acea parte dindărătul căreia stă mecanismul superior, aparatul gândirii.

Precum un individ nu se prezintă într-o societate decât cu fruntea-nainte, iar nu cu burta sau altfel, asemenea o societate umană se prezintă în fața lumii întregi cu organele sale intelectuale, cu gândirea sa, a cărei expresie întreagă sunt literatura frumoasă și artele. Acestea sunt niște puteri menite să trăiască mai departe chiar decât societatea care le-a produs, ca și amintirea unei frumoase și nobile figuri multă vreme după moartea persoanei.

Între toate ramurile de activitate la noi, cari s-au dezvoltat în așa vertiginos mod de vreo două decenii încoace, fără îndoială că artele și literatura frumoasă țin locul întâi. Comerțul nostru a avut să treacă prin multe crize, ca și agricultura și industriile ei derivate; armata, deși în continuu progres, tot lasă încă de dorit în privința moravurilor disciplinare; școala merge binișor; știința se ține sus. Literatura și artele se poate cu siguranță spune că strălucesc în mod cu totul deosebit.

Avem o bogată și complexă literatură; avem o mișcare artistică extraordinar de activă.

La ce se datorește acest îmbucurător fenomen social? Desigur talentelor noastre, gustului societății și națiunii noastre, susținut și dezvoltat prin o cultură sistematică.

Plugarul, după ce și-a cules recolta datorită binecuvântatei țarine și sudorilor lui, stă să facă socoteală, să-și cântărească banul și să-și dea seama pe îndelete de câștig.

Tot așa după ani de produceri intelectuale, de literatură, de artă, o societate trebuie să se uite cu sarisfacție înapoi și să caute a-și da seama de bogățiile îngrămădite — e un fel de catagrafie, care trebuie făcută neapărat din când în când.

Aci vine rolul criticului și istoricului.

Noi credem că a venit vremea să facem această catagrafie. Sfârșitul veacului se apropie; trebuie numaidecât să avem o rațională istorie critică asupra vastei mișcări literare și artistice în România în ultima jumătate a acestui veac.

Fără îndoială că nu avem pretenția să facem o operă completă și desăvârșită. Voim să facem mai mult un manual, care să prezinte pe scurt mișcarea noastră intelectuală în liniamentele ei generale.

Credem că ne vom fi îndeplinit o datorie patriorică publicând în câteva capitole încercarea noastră critico-istorică: Literatura și artele române în a douajumătate a sutei XIX, în trei capitole.

Fiindcă ilustrațiunile noastre literare sunt în genere modeste, vom trece cu multă discreție asupra numelor de persoane și ne vom mărgini a expune și judeca dintr-o dată complexul general. Despre critice și analize parțiale ale unei anume opere, desigur nu poate fi vorba.

Planul lucrării va fi acesta:

I. Poezia, romanul, novela, drama și critica literară;
II. Pictura, sculptura si arhitectura;
III. Muzica si teatrul. Apoi, se înțelege, Concluzie.