De ce, când o furtună

S-abate pe pământ

Cu furie nebună...

Cânt?

De ce, când luna plină

Revarsă peste crâng

Divina ei lumină...

Plâng?

De ce, când treci semeață

Și nu-mi zici un cuvânt,

Nici nu-mi privești în față...

Cânt?

De ce, când brațe goale

La piept cu dor mă strâng...

In de matase poale

Plâng?

De ce? Că știu: părere

E tot pân'la mormânt!

Plăcere — plâng... Durere...

Cânt.